marți, octombrie 04, 2011

Revenind la cabana Sambata si lacul Urlea - 1-2 oct. 2011

Un nou week-end plin de Fagarasi. Initial ma gandisem sa nu mai merg pe munte, dar un mesaj de la Mihaela si week-end-ul liber al Adelinei, m-au facut pana la urma sa zic ca ar merge un munte ca este vreme buna. Initial ma gandesc la varianta cu mers la cabana Valea Sambetei, apoi imi trece prin minte si ceva legat de Urlea, dar cum nu am mai fost pe acolo nu prea am chef de balaureli de data aceasta. Mihaela este foarte hotarata sa mearga, la un moment dat trebuia sa vina si Eugen cu prietena (dar faza asta a durat numai vreo 30 de minute, dupa aia s-au si razgandit), asa ca, pana spre seara, sunt numai eu cu Mihaela. Stiind retinerile altor fete o intreb intrebator: "Te risti sa mergi numai cu mine ?" la care raspunsul Mihaelei este f. hotarat si la obiect: "Clar !" In sfarsit o fata care stie ce vrea. Pana vineri seara stim ca mergem numai noi doua, apoi ma suna si Adelina ca a citit mailul meu si ar vrea sa vina,si mai perfect, suntem 3 gagici. Dupa care Mihaela imi strica visul si imi spune ca ar vrea sa vina si un prieten de-al ei, Razvan, prieten care nu prea a mai fost pe munte, dar ar vrea sa vada cum este.

Plecam sambata dimineata, il culeg pe Razvan dintr-o benzinarie, apoi pe Mihaela de acasa si apoi si pe Adelina de la Real. Ne indreptam spre Brasov si pe la orele 10.30-11.00 a.m. parcam la Sambata de Sus, la celebrul motel Floarea Reginei, loc considerat ca punct de plecare pt. urcarea spre cabana Valea Sambetei. De la motel incepem sa mergem pe vale, de fapt tot traseul este pe vale, numai ca prima quasi-jumatate de portiune se merge pe un drum forestier f. stricat de viitura de acum cativa ani, si abia mai apoi se urca pe poteca de munte propriu-zisa. Tot drumul Razvan se ia de noi, mai ales de mine si de Adelina si ne freaca la creier. Ajungem la cabana Valea Sambetei, cabana unde nu mai fusesem de vreo 2 ani parca, de cand am facut juma' de creasta cu Romeo, venind de la Balea.

La cabana, spre marea mea surprindere este foarte putina lume, desi eu ma asteptam sa fie plin de turisti, grupuri, cluburi de munte, asa imi imaginam eu. Numai ca era foarte gol, chiar era plin de locuri fara probleme, dar noi carasem corturile, asa ca am stat cu cortul.

Pentru inceput ne punem la masa si mancam, eu comand si o ciorba si o agrementez cu o bere, slana cu ceapa din rucsac este special pt. tura pe munte, iar conserva de peste a Adelinei a fost special pt. ca nea' cutu' de la cabana sa o linga la final si sa se rujeze pe bot cu sosul de tomate al sardinelor mancate.


Dupa ce mancam mergem sa montam corturile intr-o poienita mai departe putin de cabana, poienita care initial ni se pare orizontala, dar la noapte in saci de dormit alunecatori se va dovedi a fi mai inclinata pt. unii. Apoi ne vom intoarce la cabana si vom urca sus la Chilia parintelui Arsenie Boca. Acolo sus la chilie vom zabovi mult, vom aprinde lumanari, vom arde tamaie, Mihaela a mai facut curat pe acolo, pana ce ne ia frigul si o luam incet la vale spre cabana.

Ajunsi la cabana ramanem la cabana, mai intai cu gandul sa mancam niste mici (care in particular au fost foarte dubiosi), iar intre timp pt. ca Sergiu si cu prietenul lui Romeo, au facut bine si s-au bagat in seama cu noi. Mai intai am discutat despre trasee (ei fusesera pana pe Moldoveanu), apoi despre Sibiu, respectiv Cisnadie unde stateau ei, apoi a venit o carafa de vin fiert, apoi ne-am mutat la focul de tabara de afara, apoi s-a ajuns la credite si la apartamente, si pana la urma eu am spart gheata si m-am dus la culcare.

A doua zi de dimineata reusesc sa ma trezesc pe la 8.00 a.m., le scol si pe fete ca sa incepem sa ne miscam si mergem la cabana sa mancam. Luam micul dejun la mesele de la cabana, in capul mesei fiind cea mai importanta persoana din zona: magarul, unul adevarat adica.


Pozitia magarului denota ca mai sterpelea din cand in cand cate ceva de pe masa

Apoi catre orele 10.00 a.m. ne luam un bagajel usor de la cort si o dam in sus spre Fereastra Mare a Sambetei, cu gand sa ajungem pana la lacul Urlea. Pe harta parea aproape, numai ca din Fereastra Mare, desi este doar vis-a-vis, se cam ocoleste dita' mai caldarea Bandei.

Ajungem in curand la bifurcatia care se face spre muchia Dragusului, este fix acolo unde traseul nostru face putin stanga pt. a urca pe fata abrupta ce ne duce sus in caldarea superioara a Sambetei. Noi continuam urcarea spre Fereastra Mare si ma uit mereu cu mare inters spre muchia Dragusului si ma felicit ca nu am ales un traseu de intoarcere pe acolo, nu de alta, dar cam toata ziua muchia a fost cufundata intr-un mare nor cenusiu.


Muchia Dragusului cufundata in nori (si acuma inca nu venise norul gros)

Trecem si de cel de-al doilea stalp indicator care ne arata pe unde ne vom intoarce noi din creasta, adica pe sub vf. La Cheia Bandei, lasam in urma niste lume de la cabana care vrea sa urce pe acolo, si noi continuam cu ochii atintiti spre Coltul Balaceni. Coltul Balaceni strajuieste valea Sambetei, marcand urcarea in creasta prin Fereastra Mare. Este de fapt un reper foarte simbolic al zonei, toata lumea asociaza Coltul Balaceni cu valea Sambetei si cu Fereastra Mare. O poza de la cabana Valea Sambetei este foarte probabil ca fundalul sa fie dominat de nimeni altul decat de Coltul Balaceni.

Mihaela cu Adelina si cu Razvan se duc in fata mult inaintea mea, eu insa mai raman in spate sa fac poze, insotita fiind de micutul catel de la cabana care ne va acompania tot drumul dus-intors. Urcand pe sub Coltul Balaceni vad indarat caldarea de sub vf. La Cheia Bandei, nu imi este foarte clar la momentul respectiv pe unde va cobora traseul nostru, dar acuma pot spune cu certitudine ca merge constant la vale pe acel picior care coboara continuu din creasta, apoi iese in valea Sambetei la bifurcatia proaspat depasita de noi.

Pe sus prin Coltul Balceni o hoarda de vreo 6-7 capre negre topaie nestanjenite pe tancurile de stanca. Ma intreb oare ce mananca iarna pe acolo, ca sunt totusi ierbivore si din cate stiu eu capra neagra nu hiberneaza si nu are nici barlog. Cinste caprelor negre, sunt niste exemplare superbe si imi plac foarte mult, mai ales cand sunt asa mereu hop-top pe sus pe moate de stanca.

Valurile de ceata vin si pleaca, dar in oricare din variante raman destul de clar agatate de muchia Dragusului, mai trec cateodata si peste creasta principala, dar au bunul simt sa ne mai lase si noua un scurt ragaz ca sa vedem frumoasa caldare superioara de sub Fereastra Mare a Sambetei.

Inca niste serpentine urcatoare si suntem sus in Fereastra Mare. Am inteles ca noul refugiu este de fapt amplasat in Fereastra Mica, asa ca noi nu il vedem, dar realitatea este ca izvorul este la vreo 50 de metri de Fereastra Mare, asa ca aici apare o mare nedumerire pt. mine, de ce a fost amplasat refugiul tocmai sus in Fereastra Mica (e cam sus totusi, adica departisor fata de izvor, mai ales pe ceata, cineva care nu stie, nu va gasi izvorul ala in veci).


Valea Sambetei vazuta din Fereatra Mare a Sambetei

Pe partea opusa, valea Bandei vazuta din Fereatra Mare a Sambetei, vis-a vis fiind varful Dara (urcat de mine si Cezar si Sorin si Geo, acum vreo 6 ani in tura integrala de creasta Fagarasilor de la vest la est)

Zabovim in Fereara Mare pret de un mic picnic la altitudine, apoi, pe masura ce tot punem haine pe noi (si iarasi mi-am folosit toate hainele), incepem incet incet sa ne luam talpasita spre lacul Urlea. Eu plec prima in traseu, pt. ca mi s-a facut frig si pt. ca am observat ca oricum merg cel mai incet din tot grupul. Asa ca ma avant singura prin ceata, acompaniata de cutu' care este lipit de mine dupa ce l-am hranit cu slana. Si cand ceata se mai risipeste vedem drumul pe care vom merge, adica e ceva serpuitura pe care o vom parcurge ca sa ajungem spre lacul Urlea.


Traseul spre bifurcatia spre vf. La Cheia Bandei, apoi spre vf. Urlea

Vis-a-vis vom avea in permanenta vedere spre varful Dara si undeva mic in stanga se vede varful Iezerului

Zona stancoasa de dupa Coltul Balaceni, niste hornuri nu foarte ingrozitoare pe care, dupa experienta coborarii de pe Ciortea, cred ca s-ar putea cobora jos in vale

Bifurcatia spre varful La Cheia Bandei pe unde vom cobora noi la intoarcere spre cabana (coborarea nu a fost nicidecum periculoasa asa cum scrie pe tablita indicatoare)

Mergem ce mergem si cand credeam ca mai avem putin si ajungeam la lac, descopeream ca de fapt mai avem de depasit un varf pe curba de nivel, mai bine zis trebuia sa depasim toata valea lui Mogos si apoi vf. Urlea, urmand ca abia dupa ce treceam de acea tablite indicatoare cu urcusul pe vf. Urlea sa urmeze cu adevarat fereastra de creasta de unde se vedea lacul Urlea.

Valea lui Mogos vazuta in drum spre lacul Urlea (este caldarea de pe partea stanga in sensul de mers, inainte de valea Urlei cu fosta cabana omonima)

Trei mici pitici mergand pe curba de nivel pe sub vf. Urlea (avand in fundal vf. Iezerului si vf. Dara)


Varful Urlea vazut din drumul de creasta spre lacul omonim

Valea Bandei, o vale foarte serpuitoare cu o caldare foarte mare si ampla, aflata mereu pe partea dreapta in sensul nostru de mers spre lacul Urlea, valea in lungul careia am tot mers din Fereatra Mare si am fi putut sa tot mergem si pana pe vf. Dara. La un moment dat, dupa ce depasim vf. Urlea, daca urci din poteca pana sus in creasta se vede nimeni altul decat mult doritul lacul Urlea (pata aia mica verzuie din caldarea de sus).


Lacul Urlea vazut din creasta ce coboara de pe vf. Urlea

Cobor din nou in traseul marcat si ajungem la bifurcatia care duce la lac jos in caldare. Pt. ca se vede foarte frumos si aici ceata inca nu prea a ajuns (este zona de creasta cu curbura, drept pt. care frontul de ceata ramane cumva mai in linia crestei principale a Fagarasilor), ne hotaram sa coboram pana aproape de lac. De fapt a fost idee Mihaelei, iar eu m-am grabit sa i-o accept.

Caldarea de sus a vaii cu lacul Urlea, undeva mic in dreapta se vede un punctulet cu alb si rosu care reprezinta nimic altceva decat un nou refugiu


Coborarea pana spre lacul Urlea, avand vf. Urlea lasat in urma noastra


Destinatia finala este frumosul lacul Urlea (alt. 2194 m)


Poza de grup restrans: eu, Adelina (cu capul dat pe spate) si Mihaela 

Zabovim la soare pe tapsan cu ochii atintiti spre lac, Razvan se duce chiar pana la lac. Catelul se duce si el dupa Razvan. Mancam ultimele ramasite de mancare pe care le mai avem prin rucsac, in mod surprinzator m-am intors fara mancare acasa, doar cu cateva bucatele de slana si niste supe la plic nefolosite, zacem la soare ca e bine tare si cand timpul incepe sa ne preseze, trebuie sa ne luam inima in dinti sa ne intoarcem fara prea mult chef de inapoiere.

Ne intoarcem pe acelasi traseu pana la bifurcatia spre vf. La Cheia Bandei, iar la aceasta bifurcatie facem dreapta spre acea coborare periculoasa mentionata pe tablite, afundandu-ne pentru inceput intr-o frumoasa ceata. Acuma deja nu mai conteaza, dupa superbele momente petrecute pe tapsanele lacului Urlea, deja chiar nu mai conteaza ceata de aici, oricum se mai risipeste pe masura ce coboram spre cabana Valea Sambetei si mai ne lasa sa intrezarim cate ceva din peisaj.


Razvan si fetele cufundandu-se sub negurile amenintatoare


Coborarea cea "periculoasa" de sub vf. La Cheia Bandei spre valea Sambetei

Muchia Sambetei care se vede deasupra noastra si pe care o lasam in urma (cica s-ar fi deschis un refugiu pe acolo pe undeva peste muchie, se numeste Trasnita cica, asa zicea pe indicatoare)


Dupa o coborare destul de abrupta pe piciorul de plai, ajungem din nou prin zona Coltului Balaceni

Ajungem la cabana dupa ce colegii se tot plang de genunchi si de picioare. Ei nu coboara cu bete de trekking, eu nu am avut nici un fel de probleme, dar Razvan era atat de afectat, ca ajunsese sa coboare cu spatele la panta. La corturi strangem bagajele si corturile si ne indreptam spre vale, pe acelasi traseu pe care am venit. Rucsacii par mult mai grei acuma dupa o zi de umblat, si bine ca nu am fost si cu rucsacii in spate, asa ca vom face destul de mult pe drum. Ajungem la masina cand de fapt tocmai se intuneca si gasim pe parbriz un biletel cu numarul de telefon al lui Sergiu.


Si surpriza surpizelor, cutu' care ne-a acompaniat era de fapt o catelusa !

Un comentariu:

cezar spunea...

Frumusica plimbarea! Imi aminteste de tura CAR din vara trecuta si de multe alte locuri. Am facut si noi atunci o pauza binemeritata la lacul Urlea si ne gandeam cum ar fi sa cobori pe schiuri pe pantele de deasupra lacului...
Nu cumva atunci in 2000 si ceva cand am facut noi creasta, a fost si Ana Pobleanu cu noi pe Dara? Sau a ramas la rucsaci?
Sa vezi ce balaureala faina e pe muchia Sambetei cand cobori pe la Piatra Caprei (o insula de calcar in Fagarasi)...
Foarte faina iesirea in Sambata pe clasice ;) !