Circuit pe valea Hartibaciului - 25 sept. 2011

Ce sa faci intr-o zi de sambata cand a doua zi trebuie sa pleci spre Timisoara si nu ai decat o zi la dispozitie in tot week-end-ul. Vorbesc cu amicul Marius care este foarte dornic de coechipier la bicicleta si stabilim sa facem totusi tura pe valea Hartibaciului tot amanata din varii motive. Plecam din Sibiu mai tarziu de dimineata si ne indreptam spre Selimbar. Din Selimbar cerem informatii cum sa iesim spre Mohu, iesim din sat, dar dupa ce incepem sa ne impleticim prin drumuri laturalnice, cale ferata si mai noi si autostrada, toate suprapuse unele peste altele si care mai de care ... rezulta pierdut. Mergem la un moment dat prin camp efectiv, avand totusi speranta ca atata timp cat ne indreptam spre Fagarasi este bine, cam in directia aia era si Mohu, respectiv iesirea spre valea Hartibaciului. Nu are rost sa mai spun ca nu avem harta, nu am decat un biletel pe care am scris succesiunea satelor prin care trebuie sa mergem si cateva detalii de stanga-dreapta.

Pana la urma ajungem in DN Sibiu-Valcea, undeva in dreptul unui service (cred ca este chiar servicul de la Dacia). Ne ducem glont la portar si il intrebam cum putem sa ajungem la Mohu si ne arata directia spre Fagarasi. Cum zisesem si eu, in timp ce Marius ma batea la cap si imi spunea sa ne intoarcem inapoi ca Mohu este undeva in spate si la stanga. Mai continuam cateva sute de metri pe DN si la indicatorul rutier spre Mohu, viram stanga spre Mohu pt. urmatorii 2 km.

Podul peste Cibin inainte de intrarea in Mohu

Pe pod in Mohu intrebam o baba cu coasa cum ajungem pe valea Hartibaciului, desi stiam aievea ca Cibinul ar trebui in teorie sa se intersecteze cu Hartibaciul la un moment dat. Baba imi confirma banuielile si ne spune sa facem dreapta la prima mare intersectie si sa o tot tinem inainte ca ajungem in hartibaci. Parcurgem tot satul pana ce iesim din sat, dam de voluntarii de la Let's do it Romania care fac ecologizare prin zona si trecem de ei, urmand ca din dreapta sa vedem un rau puternic care vine si face curbura apoi mult spre stanga. Asta este Hartibaciul, este clar, avem si un drum care vireaza la stanga, plus un mos pe care il intrebam repede ca sa ne asiguram ca suntem pe drumul cel bun.

Incepem sa pedalam in lungul vaii Hartibaciului, drumul de caruta pierzandu-se treptat, pe alocuri fiind poteca, pe alocuri intersecteaza linia de mocanita inundata de ierburi inalte, iar pe alocuri pt. mai multa siguranta si inducere in eroare dispare detot.

Daca ar fi mai plana, linia de mocanita ar fi mai sigur de mers pe ea, nu ai cum sa te ratacesti, desi pe alocuri am vazut ca era efectiv ingropata sub pamant.

Pana una alta, in atata salbaticie si nici o urma de civilizatie valea Hartibaciului pare foarte atragatoare. La vazul apei care clipoceste chiar ma gandesc sa ma duc sa-mi bag piciorusele in apa, numai ca tot aman momentul ca sa gasesc un loc mai frumos. Si tot asa am ajuns acasa inapoi, ca pe masura ce ne apropiam de primul sat, locurile se urateau pe metru ce trecea sub rotile bicicletelor noastre. Dar pana una alta portiunea de vale intre Mohu si Casolt este foarte frumoasa, cu poteca ce serpuieste si prin padure, foarte buna de mers bicicleta pe ea, dar din pacate foarte scurta ca distanta.

La trecerea cu vechea cale ferata facem o pauza bine meritata, locul fiind foarte frumos (comparativ cu ce avea sa urmeze)

Pana sa ajungem in urmatorul sat de pe valea Hartibaciului, adica in Casolt, ne depasesc o gramada de voluntari de la Let's do it Romania, care erau pe biciclete si care vroiau sa ajunga in Daia, prin Casolt ????

Ultimele sute de metri pe drum de caruta spre Casolt

Un lan de verze, caci altfel nu prea stiu cum sa il numesc

Intrand in Casolt incepe distractia, in primul rand printr-un drum piertuit care te rupe prin vibratiile transmise la sa, apoi printr-o mizerie care se face din ce in ce mai mult simtita pe masura ce ne apropiem de centrul satului si mai apoi de cartierul de tigani cred.

Traversand Casoltul abia astept sa ies de acolo, crezand ca ma va astepta ceva mai frumos. Valea Hartibaciului pana acolo cel putin fusese foarte frumoasa, dar de acum inainte merge prin prea multa civilizatie ca sa ramana frumoasa. Pedalam prin Casolt spreand ca este doar un sat si un drum trecator si ca apoi vom intra din nou in salbaticia padurilor de pe valea Hartibaciului. La bifrucatia ce duce in drumul asfaltat spre Cornatel, niste tigani ne spun ca daca tot suntem pe biciclete, putem sa o taiem in lungul raului si iesim mai repede in DN-ul spre Cornatel. Sperand ca dam de salbaticie, le ascultam sfatul si ne avantam in lungul apei, dand peste un drum de caruta intr-adevar, dar atat de murdar si de jegos, ca-mi venea sa ii chem pe aia de la Let's do it Romania sa faca curat pe acolo sa te poti bucura de natura.

Mergem pe drum in lungul apei, trecem si de o turma de oi, apoi drumul incepe sa faca accentuat la stanga, urca un mic delulet prin lanul de porumb, vedem Casoltul parasit de noi in zare si speram ca dupa ce iesim la sosea sa avem panorame superbe nu gluma. Macar sa facem si noi picnicul de pranz la locul unei panorame. Dar unde ? Totul mi se pare atat de urat comparativ cu turele noastre prin munti unde mereu se schimba peisajul si pe deasupra este de 10 ori mai curat.

Iesim pana la urma in drumul asfaltat de Agnita, virand la dreapta spre Cornatel, pt. ca dupa cateva sute de metri sa facem stanga pe un drum de caruta spre Rosia (ca asa era traseul pe bike-map). Nici drumul spre Rosia nu pare sa fie mai atragator, tot plin de mizerie este peste tot, ajungem si in sat si speram ca macar la biserica fortificata sa fie mai frumos, macar sa stam si noi si sa mancam pe o bancuta in centru. Biserica este insa inchisa si fortificata bine, iar centru nu exista si nici bancuta din visurile mele. Trecem de biserica fortificata si niste localnici ne spun sa mergem pe drum si la prima bifurcatie sa viram stanga ca sa ajungem conform rutei mele la Daia. Eu tot speram sa vad panoramele si Fagarasii aia care nu s-au vazut toata ziua din cauza umiditatii sporite din atmosfera.

La prima bifurcatie viram stanga spre Daia, ne proptim in dita' mai soseaua sub un fel de copac pe marginea drumului la un picnic rapid, apoi mai departe dam bice spre Daia. Vreau sa termin mai repede tura asta, atat de mult nu mi-a placut, numai mizerie de jur imprejur. Dam bice spre Daia, desi simt ca saua imi intra pe sirea spinarii si innebunesc vazand asfaltul acela interminabil si serpuitor. Dintr-o data din varful pantei vedem Daia jos si ne pregatim de o mega coborare care nu dureaza decat 5 minute. Din Daia urcam din nou in varful dealului, apoi stam cuminti cu masinile in coada la semafoare, in sfarsit coboram spre Sibiu si in Sibiu mai pedalez pe niste strazi laturalnice pe unde am luat-o ca sa evitam circulatia.