Pe dealul Negoiului de laTilisca - 27 noi. 2011

De cand m-am mutat la Sibiu mai mi-am descoperit o pasiune: pasiunea de a calatori prin locuri acolo unde omul inca mai traieste in comuniune cu natura, in satele de munte inca existente. Nu inseamna ca pana acum nu imi placea sa fac astfel de iesiri (a se vedea numeroasele ture facute prin satele de pe culoarul Rucar-Bran), doar ca atunci le faceam tot cu gandul de a pleca de acasa intr-un loc mai linistit, mai departe de Bucurestiul tumultos. De cand am venit la Sibiu am inceput sa le fac asa cum consider ca ar fi trebuit sa le fac de la inceput: pur si simplu de placere, ca sa fac miscare, ca sa ma bucur de ele alaturi de prieteni. Chestie care nu prea se intampla cand plecam din Bucuresti. Si la toate acestea se adauga acuma si placerea si bucuria de a iesi seara prin centrul istoric al Sibiului, asa ca ce poate fi mai frumos decat o plimbare prin plaiurile Marginimii si apoi un concert de colinde in Piata Mare, urmat de o bere intr-un local in Piata Mica.

Sambata dupa tura cu Marius pana la Fantanele nu prea mai stiam ce sa facem si duminica, iar Marius care de zeci de anii bate zona Sibiului imi ridica din umeri si imi spune ca nu se mai poate face nimica prin zona. "Da, pe aici pe dealurile de la Tilisca ai fost ?" il intreb eu plina de speranta pe Marius, crezand ca imi va spune cine stie ce trasee pe acolo. Raspunsul este insa destul lipsit de viata si imi da de inteles ca nu se prea poate face nimic pe acolo, mai nimic interesant. Ramane sa vorbim a doua zi dimineata, pentru ca oricum vorbisem cu Mihaela sa ne plimbam pe undeva. Mihaela nu vrea ceva anume, vrea doar sa iesim, il ia si pe Eugen, asa ca vreau totusi sa exploram si zona dealurilor din Tilisca si sa vad daca se poate face ceva pe acolo. Harta cel putin promite foate multe !

Ajungem la Tilisca, ne orientam pe harta ca sa lasam masina la iesirea din sat dispre valea Tiliscutei, parchez cu greu in locul stramt al strazii si pornim pe jos spre drumul forestier ce iese din sat. Studiez mult harta si la prima bifurcatie de drumuri marcata cu o cruce de piatra, vad un alt drum forestier (mult mai prost insa) care vireaza la dreapta. Desi nu stiu cat de buna este harta Cindrelului de la Bel Alpin, ma gandesc ca in cel mai rau caz facem putina miscare si ne intoarcem pe acelasi drum, asa ca viram pe drumul de caruta in sus.

Drumul proaspat bifurcat pe care am virat urca in lungul vaii Tilisca pana ce ajunge la un pod de piatra de pe la 1900, aici traversand si parasind valea care continua mai departe in voia ei. Noi mergem mai departe pe drum si dupa cateva serpentine ajungem asa cum arata pe harta la golul alpin. Privelisti minunate incep sa ni se deschida in toate partile si colibele din zona par sa fie inca functionale pana vine iarna. Un peisaj mirific, rupt parca dintr-o alta dimensiune.

Nu avem un plan precis, ci hotaram doar sa mergem mai departe pana urcam pe Dealul Negoiului pana in varf in jur de 1000 metri altitudine si apoi sa coboram de preferat pe alta parte, ca sa facem circuit. Si cu ocazia circuitului macar sa vedem mai multe si sa aflam mai multe drumuri prin zona, subiect pentru alte ture.

Spre orele pranzului ajungem pe undeva in mijlocul a multe multe dealuri si multe multe colibe, nu ne este noua prea clar pe unde suntem, dar ochesc un damb mai inalt, intitulat de nenea de la coliba de sub varf ca fiind "dealul nostru," si hotaram sa urcam acolo sa mancam cu ochii atintiti la panorame. Mai intai incercam sa ademenim pisoii mici sa se lase mangaiati, dar sunt mai fiorosi astia pe aici.

Ne multumim cu latratul de caini care ne acompaniaza pe toata urcarea, in semn ca ei isi pazesc bine proprietatea. Ajungem sus, precum banuiam, este un loc superb si vedem in toate zarile numai colibe peste colibe, vaci peste vaci, se aud si niste oi, numai bine de relaxare departe de calculator.

Si sus fiind, privind peste Miha', Eugen si Marius imi dau seama ca varful pe care vroiam sa urcam este cel din fundal. Oricum trebuie sa ne hotaram pe unde sa ne intoarcem si incepem parlamentarile. Mihaela vrea sa ne intoarcem pe dealul vecin, numai ca doar ce ne uitam ce vale ne desparte si ne gandim ca mai bine il abordam separat cu alta ocazie. Ii sugerez lui Marius sa studieze harta ca sa ne intoarcem pe alt drum, dar imi spune ca nu are nevoie de harta, daca este deja in teren si poate sa vada pe unde se intoarce ?! Din pacate, de la Marius nu obtin decat o unica optiune, care este doar pe drumul pe care am venit ! Daca stau sa ma gandesc mai bine, daca nu ne uitam pe harta, nu am fi stiut cum sa ajungem in aceste locuri minunate si am fi ramas acasa, ca nu stiam ce alte locuri frumoase sunt de vazut in jurul Sibiului. Pana la urma decidem sa mai mergem dupa harta, pe drum pana vom intersecta un alt forestier care ar trebui sa ne coboare inapoi in Tilisca, dar prin valea Tiliscutei. Foarte multa suspiciune, dar mie imi place sa merg asa fara sa stiu traseul si sa ma bazez pe o harta si consider ca axiomatic hartile nu sunt gresite.

Coboram de pe deal, bucurie mare, caii ne baga in seama si noi pe ei, drept pentru care incercam sa socializam cu animalele. Dovada este foarte clara, si eu si Mihaela am reusit sa punem mana la cal pe bot.

Si ca inca o dovada ca acest cal a fost foarte prietenos, avem o poza macro facuta in pupila ochiului sau stang (avea o pupila foarte interesanta, mai albicioasa asa cu albastru ... sper ca nu era orb)

Un macro in ochi de cal: aia care se reflecta in ochi sunt eu facand poza

Nu are rost sa mai spun cat am putut sa radem pana ne-am pozat in pupila calului. Trebuia sa ne apropiem cu obiectivul destul de mult de ochiul calului si asta se speria, asa ca trebuia sa il tinem de bot ca sa nu plece. Pana la urma a iesit taranul afara din coliba la noi, ca auzise hlizelile noastre si ne-a intrebat de ce facem poze la cal, ca ce nu am mai vazut cal ?! Ii explic frumos ca noi pe la oras nu prea avem cai si parca se mai dumireste putin, dar nu cred ca foarte mult !

Mai departe incercam sa urcam pe dealul care credem noi ca era marcat pe harta ca avand 1000 de metri altitudine, mai facem si acolo sus o lunga pauza la soare si apoi incercam sa ne retragem pe o muchie impadurita care speram eu sa fie accesibila.

Incercam sa coboram de pe varf prin padure pe o muchie nemarcata sau fara drum/poteca, numai ca ajunsi la padure mi se pare atat de deasa padurea si atat de abrupta coborarea, ca mi se pare stupid sa ma chinui sa cobor cu toate acele crengi in ochi numai ca sa nu ma departez de ce ? De drumul pe care am venit. Il convingem si pe Marius sa mergem in continuarea drumului pe care am venit si sa gasim intersectia cu celalalt drum pe valea Tiliscutei. El insa vrea sa ne intoarcem pe unde am venit daca nu stim traseul, ramanand doar 2 h de lumina pana se intuneca. Totusi in doua ore se pot face multe, respectiv intoarcerea pe un alt traseu daca citesti bine o harta.

Dupa ce mergem vreo 10-15 minute, gasim si un soi de intersectie unde Miha' si cu Eugen identifica un drum ce pleaca din spatele caselor si coboara abrupt la vale. Marius insa nu are rabdare sa mai mergem foarte mult sa gasim alta intersectie de drumuri, imi tot zice ca se va intuneca curand si zice ca tot mergem aiurea. Pana la urma decidem sa ne intoarcem la Miha' si Eugen si incepem sa coboram cu ei pe drumul clar conturat ce duce rapid la vale. Dupa vreo 10 minute, minune mare, dam intr-un drum forestier si mai mare si care merge in lungul apei (evident drumul pe care puteam noi sa il luam de sus, daca am fi mers pana la intersectia de pe harta). Pe noul drum insa surpriza si mai mare: este apa cursa si inghetata, adica in traducere libera este patioar artistic. Marius vrea sa ne intoarcem inapoi, ca zice ca nu putem sa mergem pe gheata pana jos in Tilisca. Dar noi ne hotaram sa continuam si a fost foarte fain, lui Miha' si lui Eugen le-a placut de minune si mie la fel. Concluzia este ca am ajuns in Sibiu cand inca nu se intunecase si nu am patit chiar nimic intorcandu-ne pe un drum pe care nu mai merseseram niciodata, pt. ca harta era foarte buna. Asa ca m-am bucurat sa gasesc noi trasee uitandu-ma pe harta de la Bel Alpin sau Dimap care este foarte detaliata.

La pozat cu Miha' pe gheata de pe valea Tiliscutei: distractie mare 

Seara am iesit cu Miha' si cu Vali in Piata Mare si am ascultat colindele cantate de corul Caedonia, unde canta si Ralu' si Cip. Apoi ne-am hidratat cu o bere in piata Mica, ca merge asa dupa o zi plina.