Combinatie de ski in Sureanu - 18 ian. 2014

Nu prea imi era mie clar ce ture sa mai fac, asa ca noroc ca vad ca pune Viorel o tura pe carpati in Sureanu - o combinatie de ski cu trekking. Eu teoretic ma inscrisesem in tura de ceai de la Curmatura, dar fiindca Claudiu si Bea m-au corupt sa merg mai devreme acolo, m-am inscris preventiv in Sureanu, apoi m-am retras din Curmatura. Cert este ca am produs o adevarata tevatura, s-a ofticat dinac, i-am scris mesaje pe privat cu mii de scuze ca l-am incurcat, ce sa zic, am cam calcat prin strachini.

Acum daca tot m-am inscris in tura lui Viorel sa fac cumva sa nu intervina ceva, ca ma linseaza astia pe carpati. Cand iti propui sa iasa totul bine, atunci te imbolnavesti, si ma apuca o virozo-racealo-combinato-boala cu muci si flegme, de' pe joi seara fiind ametita complet luasem decizia sa nu mai merg daca nu imi reveneam vineri. Dar imi revin pe ultima suta de metri ca-n filme, imi revine si glasul de primadona, asa ca sambata dimineata trece Viorel pe la fiecare cu microbuzul inchiriat si ne culege spre munte. Facem circuitul matinal al Sibiului, si pe la 7.00 a.m. plecam si noi din Sibiu.

Ajungem prin Luncile Prigoanei abia in jur de 10.00 a.m. si pana sa ajungem in Poarta Raiului derapeaza microbuzul. Logic, era gheata pe dedesupt. Pana la urma ne dam toti jos din masina si ne chinuim sa punem crengi de brad la rotile din spate unde era tractiunea, dar degeaba. Am reusit sa trecem de acel pasaj abia cand ne-am suit toti in spatele microbuzului si am lasat toata greutatea pe rotile din spate, astfel ca au reusit sa prinda pe gheata. Ca lanturi nu avea deloc domnul sofer.

Din parcarea de la domeniul schiabil Sureanu, facem o mica incursiune pana la cabana omonima, in speranta ca macar de data aceasta sa vad si eu Iezerul Sureanu

Din pacate Iezerul Sureanu este inghetat si plin de zapada, asa arata fix ca o poiana, deci tot nu pot spune ca am vazut iezerul nici de data aceasta si deja am fost de 3 ori in Sureanu.

Ne intoarcem de la Cabana Sureanu pe acelasi drum forestier, dar nu pana la parcarea domeniului schiabil, ci numai pana la bifurcatia cu drumul forestier care duce in Curmatura Sureanu, la noul apreski.

Noul apreski (adica un bar-restaurant la care merg schiori dupa scji sau si in timpul schiului) arata ca o capita de fan supra-dimensionata. Cand l-am vazut acuma 3 ani prima oara, am zis ca este hidos, acum vazand macar ca au pus finisaje decente, ma gandesc ca este totusi ceva meritoriu pentru arhitectura romaneasca montana. Au incercat si ei cat au putut sa nu agreseze peisajul montan, nu le-a iesit in totalitate, dar macar pe jumatate s-au inscris in peisaj.

Din Curmatura Sureanu urcam in lungul partiei spre Varful Ausel, eu pe schiuletele de tura, restul pe picioare.

Vedere spre Varful Ausel (dreapta) si Varful lui Patru (stanga)

Vedere spre Curmatura Sureanu vazuta din urcarea spre Varful Ausel

Vedere spre Poarta Raiului si Luncile Prigoanei din urcarea pe Varful Ausel

Eu fiind cu schiurile de tura nu ma afund, asa ca iau viteza detasat fata de restul grupului si ajung pe Varful Ausel, unde bate vantul. Ma adapostesc de vant in apreskiul de pe varf, asta fiind si mai reusit arhitectural decat capitoiul de fan de jos din Curmatura Sureanu. Scot termosul de ceai si incep sa sorb cu nesat din bautura fierbinte. Vin si restul, ocupam vreo doua mese si punem de un ospat. Saracii care vindeau acolo nici nu ne-am zis nimica de ospatul nostru, cred ca eram singurii care mancam de la pachet, dar nici oferta lor nu era prea bogata.

Si nu lipseste slana cu ceapa de la masa. Mi-era si rusine s-o scot sa nu puta in toata sala de mese, dar la cat fum de tigara era m-am linistit.

Restul se duc pana pe Varful lui Patru, eu nu am chef avand in vedere ca este ceata, asa ca ma voi da cu schiurile. Am coborat pana la telescaun, apoi m-am dat numai cu teleschiul, de' frica ca nu o sa ma pot da jos din telescaun cu schiuletele scurte si nesigure in picioarele mele. Am facut 7 coborari intr-o ora de abonament cam pe undeva prin zona Curmaturii, vreo 3 partii am bifat. Foarte dragute, pe vremea aia se pretau bine la asa ceva. M-a durut putin genunchiul drept, dar noroc ca mi-a expirat abonamentul. Jos la apreskiul de la teleski am mancat o ciorba, apoi am hranit un huski dragut cu restul de slanina.

Foarte frumos era cutu' husky, a venit si si-a pus botul la mine pe genunchi ca sa ii dau mancare. Bine, mi-a lasat si bale pe pantaloni, dar avand ochii albastrii nu i-am putut rezista.

Vine si restul grupului de pe Varful lui Patru si plecam spre casa, cu o oprire la hotelui Sf. Petru din Poarta Raiului. Viorel agrease ideea de a ne opri sa mancam aici, ca stia de la nevasta-sa ca se manaca bine. Bine nu s-a mancat, caci comanda a durat foarte mult, Viorel se tot grabea si-mi zicea sa iau mancarea la pachet cand imi vine. Plecam si ne intoarcem acasa prin Sebes, ca sa nu venim tot pe Jina.

Cam asa arata cica Raiul, sau ma rog, Sf. Petru din Poarta Raiului