Canionul Sapte Scari - Cab. din Piatra Mare - Drumul Familial

A fost ziua lui Lumi' : La multi ani, Lumi', inca o data! Nu stiu cati ani a facut, dar nu era politicos sa intrebam. Si uite asa, cu mic cu mare, s-a dus vestea turei si ne-am mai alaturat si altii langa sarbatorita noastra.

Eu am plecat sambata dimineata cu Bursucii spre Piatra Mare, urmand sa facem la Dambul Morii jonctiunea cu 5 brasoveni, 3 clujeni, alti 4 bucuresteni, etc ... complicat in orice caz. Nu stiu cati am fost in total, dar cred ca batem spre 20 persoane.

De la Dambul Morii decidem sa o luam prin Canionul Sapte Scari, ca macar sa fie ceva interesant. Pana la canion descoperim gheata ca la balamuc pe poteca, dar in mod surprinzator in canion nu era gheata pe scari, ci doar pe cateva pasarele. Terorizata fiind de acum cativa ani cand am urcat prin canion pe o super gheata, cuget eu profund si ma hotarasc sa imi pun coltarii. Era doar botezul lor, caci i-am vandut pe aia vechi, si astia noi trebuiau sa pape si ei ceva inghetat we asta. Si au papat nitica gheata in canion, dar nu prea multa, drept pt. care s-au suparat si le-a cazut una bucata anti-snow, pe care am reusit sa o recuperez intorcandu-ma in canion inapoi. Si asa am facut juma' de canion de 2 ori, dar a meritat.

La intrarea in Canionul Sapte Scari: Mihai si Cristina

Pe sloiuri de gheata .... cu coltarii :))

Mihai alergand pe pasarele: nu stiu de ce alerga 

In action ! ... cut ..... nu stiam ca sunt pozata, ca altfel nu mai zambeam

Mihai in action ! 

Scara de la cascada in perspectiva descendenta

Contempland minunatiile canionului 

 Cascadite in amontele canionului 

De la canion o dam in sus si ajungem in circa 1 h si jumatate la cabana Piatra Mare. Iesind in golul alpin constatam ca bate un vant ingrozitor, drept pt. care nimeni nu are chef sa mearga mai departe pe vf. Piatra Mare. Oricum nu puteai sa iei decat lectii de zbor acolo. Asadar, ne lenevim si bagam in noi, mai intai o ciorba, mai tarziu o mamaliguta, si tot asa. Lait-motivul serii a fost sa facem poze. Ca deh, erau marii fotografi cu noi si daca nu s-au intrecut unul pe altul ......... Ca urmare, am o noua serie de poze:

Din motive obiective, eu cu Marian Radu si cu prietena lui, Carmen, suntem extremisti si ne facem "casa " afara in dolina de langa cabana. Ancoram bine cu bete de schi si, culmea, pe parcursul noptii nu ne transformam nici in farfurie zburatoare, nici in parapanta. Deci mai e bun cortul meu, dar simt eu ca va ceda destul de curand, are totusi 7 ani de munca intensa si nu mai poate saracul. Dar totusi a tinut.

A doua zi dimineata lenea e si mai mare 

Cabana Piatra Mare si un caine minuscul

Ruinele fostei cabane Piatra Mare si vf. omonim in zare 

Doua bucati de stane care se vad intr-o vale

Gasca abia reuseste sa se puna in miscare pe la 10.30 a.m. spre vf. Piatra Mare, iar juma' de gasca de fapt nici macar atata, caci vor sa coboare direct pe Drumul Familial. Ma gandeam ca o sa mai fac traseul asta cand o sa am familie si copii, dar deh, se vede treaba ca mai intai trebuie sa il aprofundez fara. Eu nu mai am cu cine ma intoarce la Bucuresti, decat intr-o combinatie dubioasa a la' Tibi cu 6 in masina, etc ... am mai stat noi si 11 la el in masina odata, dar macar atunci eram pe un drum forestier din muntii Neamtului, nu pe DN1. Asadar, nu mai plec cu restul gastii pe varf, si ma altur si eu, fara tragere de inima, jumatatii care coboara direct jos pe Drumul Familial.

Theo, Laura si Florin in drum spre Drumul Familial

Stanci f. fotogenice spre Drumul Familial 

Theo, Laura si Florin surprinsi asupra faptei de a cobora pe Drumul Familial 

Poza de grup, in ordinea ordinilor, incepand de la mine: eu, Theo, Florin, Grasa, Paul, Carmen, Marian, Laura

Asadar, ca niciodata in viata mea pana acum si de acum inainte, la 13.30 p.m. ne pornim de la Dambul Morii spre Bucuresti, evident pt. a aprofunda coloana de masini de pe valea Prahovei. In loc sa ma duc cu restul gastii pe varf, am preferat sa dorm pe bancheta din spate si sa ma trezesc la fiecare frana pusa de Bursucu'.