Schi la Predeal si Azuga - 2 febr. 2008

Si am pornit iarasi dis-de-dimineata, eu, Tibi, Danuta si Denisa. Nu chiar asa de dimineata, dar cert este ca la 10.00 a.m. urcam deja cu telescaunul sus la Clabucet plecare in Predeal.

Ajung eu cu Tibi sus si incepe seria de panorame spre Bucegi. Pai ce sa le fac eu, daca se vedea asa de bestial !? In ordinea pozelor de mai jos: Bucsoiu, valea Cerbului si Acele Morarului si ultima persoana este cineva cunoscut ..... cred ?!

Da, nu am putut sa ma abtin sa nu ma pozez cu muntele.

Aruncam o privire si spre Postavaru si salutam prietenii care acuma s-or da pe acolo (Lau' se aude?!)

Apoi o luam catinel pe drumeag spre Cabana Garbova. Eu nu fusesem niciodata acolo, desi era atat de aproape? :( Si atat de frumos.

E o dita' mai poteca spre Cabana Garbova. Pe piei de foca urc si cobor constant, spre deosebire de Tibi, dar ceea ce ma intereseaza pe mine este peisajul care se vede demential, chiar daca sunt tot aceeasi Bucegi pe care ii stiu, dar sunt super. Ajungem si la cabana Garbova, unde muzica duduie, si cei doi dulai de paza nici nu se sinchisesc. Deci nu e o cabana veritabila, categorisesc eu in gandul meu ca nu-mi place.

La deal ........... sau la vale, nu mai stiu exact ce faceam ....

Tibi intr-un moment de nehotarare: sa puna sau nu pieile de foca!? (si se vede cabana Garbova in zare)

De la cabana Garbova, unde nici macar nu intram, o luam la deal incet spre Clabucetul Taurului. Si o dau cu spor la deal ! Si Tibi la fel.

Hai Tibi, mai e putin pana pe marele varf ............ 1560 m altitudine 

Si ajungem si sus, on the top. Sa mi se faca rau, nu alta, atat de frumos este: nu vezi simultan decat Bucegii, Piatra Craiului, Piatra Mare si Postavaru, Neamtului si Baiului. Pai ce pot sa mai vreau ?! Sedinta foto timp indelungat.

Admirand zarile de pe Clabucetul Taurului cu Bucegii pe fundal 

Tibi facand probabil acelasi lucru meditativ si contemplativ

Poza de grup restrans, adica eu si Tibi, nu spun cat m-am rugat de el sa pozeze culcat la pamant, pt. ca imi acoperea frumusete de munte, daca statea in picioare la pozat

Si de pe Clabucetul Taurului o dam la vale pe piciorul din stanga, care trebe sa ne scoata direct la partia Sorica (asta banuim noi consultand harta cu terenul ce ni se deschide in fata ochilor). In poza de mai jos se vad S-urile noastre pe culme, adica ale lui Tibi, ca ale mele nu se nascusera inca pe acea portiune:

Si din padure incepe distractia. E frumos, dam chiuituri de animale la greu, da' zapada e foarte moale si padurea relativ deasa pe unde vroiam noi s-o dam direct spre partie.

Mai ocolim copacei, copacei si iarasi copacei, si intr-un final ajungem intr-un drum forestier cu o zapada neatinsa. Drept pentru care ma balacesc in ea. Precum vrabiutele intr-o balta cu apa. Sublima comparatie.

Acuma nu mai este padurea deasa, dar pe drumul forestier ni se pune o tona de zapada pe schiuri, zici ca avem 10 piei de foca la vale. Si mergem pe drum, pana ne dam seama ca partia si telegondola incep jos, si noi suntem inca sus, asa ca o dam drept prin padure, si din aproape in aproape nimerim si intrarea la partie.

Ajunsi la Azuga, renuntam la planul sa ne dam pe muchia ce coboara din vf. Urechea, caci este f. cald si nu stim care e situatia zapezii, dar in schimb facem o coborare pe sub telegondola, ca vedem noi ca este pulvar.

Aici se vede furnicareala continua de sus de la Azuga. Noroc ca peisajul e frumos. 

Ne ia vreo juma' de ora spre o ora coborarea pe sub gondola, pt. ca nu te dai fix drept, ci trebe sa ocolesti in primul rand stalpii de telegondola amplasati nestrategic si sa mai sari si busteni cazuti. Jos ma intalnesc cu Crisa, care imi zice ca ne-a vazut pret de vreo 2 urcari din telegondola. Deci este clar, ne-am miscat incet, dar pulvarul era fain, negresit.

Dupa aceste coborari, Tibi se declara obosit si nu mai are chef de schi prin padure, vrea partie, gand care pe mine ma ingrozeste:
1. din cauza popicelor mobile de pe partie, pe care cica trebuie sa le las nevatamate
2. din cauza ghetei, pietrelor, invariabil existente, etc
3. din cauza ca ajung prea repede jos = studiu de piata cu rezultat declarat nerentabil
4. nu e frumos dom'le, n-are farmec

Asa ca cu greu reusesc sa il conving pe Tibi sa coboram pe muchia Sorica.

Pe muchia Sorica mai fusesem si stiam ca este poteca larga, zapada cu siguranta f. buna (de unde oare stiam eu asta, nu stiu, bla bla), trebuia sa ii placa si lui Tibi, simteam eu asta. Si l-am convins: dovada - uite-l pe culmea Sorica.

Si culmea ca chiar i-a placut, pt. zapada in mod surprinzator nu era chiar atat de grea ca la coborarea de pe Clabucetul Taurului (evident pt. ca avea alta orientare cardinala), iar poteca prin padure era dita mai poteca, adica aveai loc chiar sa faci ceva viraje pe ea, intrand si stanga dreapta printre copaceii din padure.

Finalul este ca eu am luat microbuzul spre casa si copiii au mai ramas ca sa se dea azi in Poiana.