luni, aprilie 26, 2010

Doua saptamani in Ceahlau - Pasti 2010 (4)

Pana marti au fost iarasi niste zile de ceata si constat ca ceata este omniprezenta in Ceahlau. Daca as fi venit numai pt. cateva zile, probabil ca iarasi nu intelegeam nimic din peisaj (ca de revelion). Desi, preocuparile au fost cat mai variate si indreptate spre activitati indoor, totusi ma arde talpa sa plec in alta parte si sa mai vad si altceva.

Marti dimineata, in sfarsit, este o mare de nori jos peste Durau, iar noi sus in Ceahlau innotam intr-o zapada proaspata. Pe la schit nu mai este decat Iliuta (fratele Iacob) si haiducul Petru. Parintele Ciprian trebuia sa se intoarca de ieri, dar nu stiu de ce intarzie, fratele Radu este 2 zile prin Bicaz, fac eu niste calcule, imi da cu virgula si, ca urmare, ma hotarasc sa cobor in Durau. Iliuta se hotaraste sa coboare si el cu mine (caci are un dinte care il supara tare rau), asa ca inchidem manastirea cu cheia, punem cheia la loc secret, de' nici parintele nu a gasit-o, si o luam la drum, facand urme noi spre Toaca prin zapada proaspata.


Schitul Ceahlau pudrat un strat de omat proaspat

Vedere de la schitul Ceahlau spre Piatra Ciobanului (parca ninsa arata altfel decat acum 3 zile, inainte de marele val de ceata si ninsoare)


Vedere de la schitul Ceahlau spre Piciorul Schiop


Schitul meu preferat din Ceahlau, asa cum il las in urma, fara sa stiu cand voi mai reveni pe aici 

Depasim cabana Dochia si ne indreptam iar spre Toaca. Am urcat deja de 3 ori pe Toaca in perioada asta si tot as mai urca pt. panorama superba de acolo.


Mergand spre varful Toaca (de data asta sub zapada)


Vedere spre Politele cu Hotaru din drumul spre Toaca


Vedere spre Jgheabul cu Hotar din drumul spre Toaca

Intorc capul la un moment dat si in spatele nostru vedem niste carduri de capre negre pascand domol prin iarba care abia se vede de sub zapada. Fluieram la ele, le strigam, se uita la noi, plecam, ne mai uitam la ele, iarasi plecam spre Toaca.


In poza de jos si cea de sus, mergand spre Toaca - in dreptul statiei meteo

La statia meteo pastram poteca pe curba de nivel care merge pe sub Toaca si pe sub Panaghia si, in scurt timp, iesim la muchia ce ne coboara spre cabana Fantanele.

Trecem de formatiunea stancoasa denumita Altarul.

Pe aici pe undeva prin zona cica a fost odata un schit, care in noaptea de Inviere a fost devastat de o avalansa care venea de pe Toaca (probabil ca de aici isi trage numele gruparea de stanci)

Apoi trecem pe sub Panaghia si privind inapoi o vedem in toata splendoarea sa.


Panaghia profilandu-se pe Toaca (proaspat intrata in ceata)

In coborare spre cabana Fantanele, ne indreptam spre Piatra Lata (cu zapada de data aceasta)


Panorama spre Durau ne insoteste in permanenta pe partea stanga a drumului de coborare

Depasim Piatra Lata si coboram prin spatele ei pana la prima poienita, unde mai facem un popas la Cusma Dorobantului.


Cusma sau Caciula Dorobantului - o stanca in forma de revolver 

Din acest punct traseul de coborare se afunda in padurea ce ne va scoate jos la cabana Fantanele, trecem de punctul denumit La Morminte, unde sunt niste cruci, si mergem mult prin padure, fara sa vedem nimic interesant pana la cabana Fantanele.


Cabana Fantanele intrezarindu-se printre brazi, ma bucur sa vad ca arata ca o veritabila cabana de munte

La cabana Fantanale ma bucur sa revad locuri pe unde nu am mai fost de ani de zile. Nu-mi mai aminteam cabana de cand fusesem cu Sorinescu in Ceahlau prima data, dar imi doream sa revin ca sa-mi improspatez memoria. Ii explic lui Iliuta ca ma doare spatele de la rucsac, desi nu-s defel obosita, dar, gratie acestei scuze, storc de la el vreo ora de pauza, facand plaja pe bancile terasei de la cabana.


Pe terasa la cabana Fantanele - stau la plaja

De la cabana Fantanele peisajul se mai deschide si avem belvedere spre Durau si muntii din zare.

In acelasi timp, printr-o singura rotire a capului, avem perspectiva varfului de unde tocmai am coborat.

Acolo sus pe Toaca este insa alt anotimp, aici jos, mai pe la poale, primavara deja s-a instalat.

Cabana Fantanele era pustie, atata liniste acolo, doar o matza portocalie se aciuiaza repede pe langa noi si incepe sa cocheteze cu Iliuta.

Eu imortalizez momentele pt. eternitate si toata lumea este multumita: Iliuta ca are poza cu pisica si pisica pt. ca a fost mangaiata.

Fara prea multa tragere de inima trebuie sa ma despart de ultimul loc care imi face legatura cu Ceahlaul. Iliuta ma convinge sa plecam, el o sa revina curand pe aici ca va ramane sus la schit, dar eu cine stie daca voi mai ajunge. Coboram mai departe spre Durau si odata ajunsi in statiune ne indreptam spre manastire, pe unde zabovim o vreme si ne dau maicile cate ceva de mancare.


Vedere din fata manastirii Durau spre Ceahlau

Nu prea ma inspira locul, asa ca, daca Iliuta merge spre manastire la Petru Voda, ma hotarasc si eu sa merg intr-acolo.


Traversand podul de la Poiana Largului, mai arunc ultima privire spre Ceahlau

Continuarea drumului consta dintr-un ia-ma nene pana la Poiana Largului, asteptat mult intr-o statie de microbuz si luat pana la urma un alt ia-ma nene pana la bifurcatia spre Petru Voda. De acolo 5 km de mers pe jos, dormit la manastire, coborat 2 km si dormit din nou la manastirea de maici si, in sfarsit, ajuns in Iasi la Delia.


Si gazda primitoare de la cabana Fantanele ureaza de pe acum "Bine-ati venit !" 

Niciun comentariu: