Doua saptamani in Ceahlau - Pasti 2010 (1)

Dupa doi ani de zile am revenit de Pasti in Ceahlau. Cum data trecuta am ratat noaptea de Inviere de sus de la schit, de data asta am avut o logistica bine pusa la punct, incat am ajuns din miercurea mare. Adevarul este ca mi s-au aliniat toate astrele si totul a mers struna in planul meu - plecat singura din Bucuresti, schimbat microbuze prin Piatra Neamt si ore de ajuns (bune/rele ?!), cautat taxi pana la cabana Izvorul Muntelui, nr. zile libere de Pasti, imense necunoscute care initial m-au speriat, iar mai apoi, dupa ce am ajuns sus, s-au dovedit a fi niste lucruri nesemnificative.

Am plecat cu microbuzul din Bucuresti pe la ora 9.00 a.m. (atunci era prima cursa), am debarcat in Piatra Neamt pe la orele 15.00 p.m., m-am mutat pe partea cealalta a drumului - unde am asteptat microbuzul de Bicaz, din Bicaz am sunat la nenea recomandat de Dan si a venit si m-a luat ca pe printesa cu taxiul, am urcat cu taxiul mai sus de Izvorul Muntelui pana aproape de punctul numit "La Banci" (pe drumul ce face legatura Bicaz-Durau), iar La Banci l-am asteptat pe Dan sa coboare de sus sa ma culeaga din poteca si in 2 h am ajuns la Dochia, respectiv la schitul meu preferat, aflat in varful Ceahlaului.

Locul denumit "La Banci," loc in care intr-adevar sunt niste banci plantate strategic in traseul denumit Lutul Rosu, traseu care urca de la Izvorul Muntelui sus la cabana Dochia

In momentul in care am ajuns in Ceahlau s-a stricat vremea. Am plecat de jos uscata, si, pe masura ce urcam, ploaia se intetea. Printr-o minune epocala eu am ajuns uda fleasca, Dan perfect uscat. Nu am incercat sa mai inteleg si de ce, pt. ca imi era tare foame, dar dupa un dus si schimbat toalele am inteles ca eram si eu in sfarsit uscata.

In sambata mare nu am reusit sa dorm deloc de emotie, m-au mai chinuit si niste dureri de burta si greturi, asa ca, in sfarsit, dupa slujba de Inviere si dupa 24 de h de nesomn, am dormit neintoarsa in dimineata zilei de Pasti. A doua zi insa plimbarea prin Ceahlau a fost de vis.

Panorama clasica vazuta de la schit cu formatiunea stancoasa denumita Piatra Ciobanului si in fundalul indepartat, vesnicul si piramidalul varf Toaca

Schitul din Ceahlau (in fundal eterna Piatra Ciobanului)

Acelasi schit din Ceahlau, vazut din drumul spre cabana Dochia sau vf. Toaca (dupa preferinte)

Crucile de deasupra schitului Ceahlau (daca e ceata si dai de 2 cruci, acolo mai jos este schitul)

In prima zi de Pasti este senin si frumos afara, si parintele Ciprian ne propune sa mergem la pestera lui Ghedeon, pe unde au sihastrit pustinci din Ceahlau. Drumul trece pe la cabana Dochia si merge putin mai sus de locul de campare, acolo printre jnepeni fiind locul cautat de noi.

Lumea de la schit in drum spre pestera lui Ghedeon

Vedere spre vf. Ocolasul Mare din platoul de la Dochia

Vedere de la cabana Dochia spre traseul catre vf. Toaca

Cabana Dochia trebuie sa recunosc ca arata ca in visurile mele despre o cabana de munte. Prima oara cand am fost aici (intr-un octombrie 2005 cu Sorinescu) mi-a placut f. mult. Am revenit, dar din cauza aglomeratiei am preferat sa ma retrag la cort, iar mai apoi la schit. Acuma nici macar nu am mai intrat in cabana, cam tot din cauza aglomeratiei, si am preferat sa stau numai la schit. Dar totusi, cabana Dochia ramane si este, iar eu o sustin cu toata convingerea, o veritabila cabana de munte.

Mergand spre Pestera lui Ghedeon privelistea ne atrage mereu atentia, iar lacul Bicaz ne zgandare privirea. Este frumos intr-adevar si putem sa ne imaginam cam ce panorame aveau pustnicii care au vietuit prin pesterile din aceste locuri.

Vedere spre lacul Bicaz si formatiunile stancoase Cetatuia si Calugarii

Vedere de la pestera lui Ghedeon spre locul de campare din platoul Dochia

Urmatoarele zile au fost destul de incerte pt. mine, atat din cauza cetii si a norilor mohorati de afara, cat si din cauza unor tulburari psiho-somatice sau neuro-vegetative. Dar cu siguranta nu a fost incert faptul ca dupa fiecare masa era de spalat un imens teanc de vase, ca eram multi la masa. 

Cei trei crai de la rasarit care au speriat vestul si care au spalat vasele. De la stanga la dreapta: Sebastian sau cum ne alintam noi Pustiu' (din Brasov), Silviu (din Bucuresti), Dan (din Galati)