De Pasti in muntii Sureanu - 15 aprilie 2012

M-am tot gandit eu ce sa fac de Pasti, ce sa nu fac, am zis ca macar de Inviere sa ajung la biserica. Stiam ca daca stau in oras va fi hiper-aglomerat peste tot, asa ca am decis dupa mult timp sa merg din nou la manastire. De cand am venit la Sibiu nu mai plecasem pe la manastiri, mai mult ca mi-era mila de pisa mea s-o las singurica. O sacrificam saraca numai cand mergeam pe munte, dar atat. De data asta i-am cautat dadaca la vecini, m-am asigurat de zambetul lor pe buze ca or sa aiba grija de pisa mea si ca nu o sa stea singurica de Pasti, si am luat decizia sa ma duc la manastire 2 zile: noaptea de Inviere si prima zi de Pasti, urmand ca pe urma sa ma intorc repede repede la pisa acasa.

Nu prea eram foarte hotarata unde sa ma duc, asa ca citesc despre toate manastirile de prin judet si din judetele apropiate, sa vad unde este una cocotata sus in munte: castiga doar Manastirea Tet si Jina, asa ca pana la urma ma hotarasc sa ma duc la Tet si la intoarcere sa trec si pe la Jina. Zis si facut, cumparaturi pentru Pasti, mers pana la Sebes si de acolo luat spre Transalpina spre Lacul Oasa. Abia de trec de Sugag si un calugar face auto-stopul. Pe drum imi povesteste parintelu' vrute si nevrute, imi da si o carte la sfarsit si imi arata la o intersectie de langa Taul Bistra care este drumul pe care trebuia eu sa o iau spre Manastirea Tet. Eu ma documentasem, stiam cam pe unde vine, cautasem manastirea dupa punctele de GPS in Google Earth, dar nu imi imaginam ca drumul forestier este atat de prost. Mai bine zis drumul era si el ca orice drum forestier, dar plouase, se facuse namol si imi faceam 1000 de cruci pe minut sa nu raman acolo impotmolita in drum.

Ajung in final la un punct din drumul forestier unde un indicator troneaza si imi spune ca in sus pe poteca ajung la manastire. Stiam ca se poate ajunge si cu masina, dar nu stiam daca cu masina mea si nu stiam cate noroaie or fi mai sus daca pe aici erau deja atatea noroaie. Parchez fericita masina, imi iau rucsacul in spate si o punga cu cozonaci in mana pentru manastire si i-o dau in sus pe poteca. Poteca mai intai urca putin abrupt prin padure, trece pe langa cateva bancute de sezut amenajate de cei de la manastire, apoi iese intr-un gol alpin si trece pe langa niste case pana sa ajunga la manastire.

La manastire se intra de pe poteca pe din dos, ca sa zic asa, intrarea principala era cea auto, dar cum eu eram per pedes, am urmat portita din spate. Maicile m-au primit cu bucurie evident, mi-au dat o chilioara unde sa ma cazez care parea proaspat zugravita, am facut focul cu lemne in soba (ce dor mi-era de un foc cu lemne) si am inceput operatiunea de recunoastere a zonei.

In poza de jos si cea de sus, vedere de la fereastra chiliei mele, cam asa se vedea pe geam cand stateam si bagam lemne in soba.

 

Ajutorul de maica stareta m-a trimis cu inca o maica spre Curmatura sa culegem ghiocei si branduse ca sa impodobim icoanele. Aparent un gest banal, noi cei de la oras de aici nici nu mai vedem frumusetea unui asemenea gest, pare atata de clasic, dar acolo sus in munte a trebuit sa merg cu maica vreun kilometru pe drum pana in poiana si acolo ne-am intalnit cu o mare de ghiocei si branduse. Era toata poiana plina de ghiocei si branduse proaspat inflorite, atat de multe erau, ca nu stiam de unde sa incepem sa culegem. La oras le-am fi cumparat de la piata, fara nici cel mai mic efort, aici insa am stat o ora pana am umplut un cosulet intreg de flori.

Din Curmatura insa nu m-am putut abtine si m-am plimbat putin pana ce maica a terminat de umplut cosul de ghiocei, asa ca am vazut stanele (inca fara oi) si am ajuns si in asa-zisa Curmatura, o sa unde ajunge drumul forestier pe care urcasem eu cu masina pana la un punct, iar acuma in aceasta inseuare si-au facut oamenii case de vacanta.

Intoarsa la chilie am incercat sa dorm, dar nu erau orele mele de somn si abia la 12 p.m. cand am mers la slujba ma luase somnul. Dupa ce am luat lumina, am mai rezistat vreo ora, apoi m-am dus si am dormit 2 h, apoi m-am trezit si m-am dus inapoi la slujba ca sa prind masa de Pasti de dimineata de la 5 a.m. Cam SF programul, dar o data pe an merge, cred ca singura noapte alba pe care mi-o impun de la sine.

In prima zi de Pasti, nu prea pot sa dorm cine stie ce de dimineata, mai merg pe la biserica, mergem apoi la masa si dupa masa parca nu imi vine sa dorm, desi-s rupta de oboseala. Ies putin afara cu gand sa ma plimb, si de fapt am facut un mini circuit de cateva ore pe dealurile din jurul manastirii. Initial am luat-o pe un drum in sus cu gand sa am panorama, am iesit din padure, am ajuns intr-o sa si am vazut ca drumul continua in sus spre o culme. Si am tot mers sa vad ce se vede mai departe. Evident ca aveam harta muntilor Sureanu cu mine, deci stiam unde ma aflu, stiam ca este un punct mai inalt in fata mea, stiam ca pot sa ma intorc pe o curba de nivel etc.

Doua colibe inca inchise, care se gaseau in poiana din culmea cea mai inalta, apoi drumul cobora spre o sa.

Din saua cu pricina aveam varianta sa o iau drept in jos prin padure si prin copacii cazuti, stiind clar ca gasesc manastirea dupa ce dau de firul vaii si mai merg un pic la dreapta, dar totusi dealul vecin imi face cu ochiul, oboseala mi-a trecut si ploaia inca nu a inceput. Asa ca ma decid sa o dau inainte, si oi vedea eu pe unde m-oi intoarce, in cel mai rau caz pe acelasi drum. 

Stana inca nelocuita in aceasta perioada a anului, cam singura constructie de majora importanta pe care am intalnit-o pe drum. Ah, si stalpii de curent, semn bun sa nu ma pierd cumva.

De la stana asta am mai mers sus pe un deal, a inceput sa burniteze, am vazut in jos manastirea, dar nu aveam o poteca mai clara care sa coboare spre ea, desi pot sa bag mana in foc ca daca intram in padure pe firul vaii gaseam si drumul spre manastire. Am preferat sa ma intorc pe unde venisem, doar ca nu m-am mai suit pana in culme, ci am luat-o pe drumul forestier care mergea pe sub culme si care remarcasem unde iese intr-o mare poiana. Burnita deja, nu mai avea farmec, vroiam la focul  meu cu lemne din chilie. Caldura mare in chilie, am dormit bustean pana a doua zi de dimineata.

La intoarcerea spre casa, a doua zi de Pasti, nu am mai putut sa o iau prin Dobra si pe la manastirea de la Jina pe unde intentionam eu, ca a vrut parintele sa il duc in Alba Iulia, de unde se ducea mai departe la un schit particular avut de ei. Am facut un ocol pentru ca m-a rugat doar parintele sa-l duc in Alba, asa ca am lasat manastirea Jina pe alta data, poate de Craciun. A fost frumos, dar eu simt nevoia de mai multa miscare, asa ca am ales deocamdata muntele si aerul de pe varfuri si creste.

Manunchi de ghiocei in poiana din Curmatura, acolo unde am cules eu si maica flori pentru icoanele de Pasti