Dealu Frumos - Movile - Selistat - Merghindeal - 30 sept. 2012

In spiritul turelor pe bicicleta facute in saptamanile precedente (de fapt de ciclo-culturism), am reusit sa revin din nou pe aceste meleaguri. Teoretic eram in Bucuresti si ma gandeam sa bag o tura pe Valea Prahovei, dar cum nimic concret si interesant nu se arata la orizont, il sun pe Marius sa vad ce face duminica. Intoarcerea la Sibiu, cu pisa cu tot dupa mine (miauna Sheba in masina ca din gaura de sarpe), programam tura, tata ar vrea si el sa vina, dar se teme ca nu tine pasul cu noi, ii zicem ca noi mergem incet si vizitam, mai vine Marius cu o bibicleta de a lui pe care mi-o da mie si uite asa plecam la drum spre Dealu Frumos.

In Dealu Frumos ne parcam langa domnii politisti aflati la datorie in sfanta zi de duminica dimineata si incepem sa ne echipam. Ei se uita la noi, noi la ei. Pana umflam rotile, pana reglam lanturile, pana se aprinde GPS-ul, pana identific drumul de plecare, se face o ora matinala si in sfarsit plecam la drum. Din pacate ansamblul bisericii fortificate din Dealu Frumos nu am putut sa-l vizitam, caci este in restaurare, si nu am gasit nici numar de telefon pe poarta, nici pe cineva cu idei cum sa patrundem inauntru.

Din centrul satului Dealu Frumos o luam pe strada catre cimitir, pe care o parcurgem pana la iesirea din sat.  Tiganii din "cartier" care mai de care se uita ciudat la noi: noi fiind unii cu biciclete care pedaleaza de zor, si au si casti, si-s colorati ca niste papagali, si au si ochelari, ptiu, drace, ne potrivim in context. 

Iesim din satul Dealu Frumos si incepem sa pedalam pe un drum de tara. Nici nu urca, nici cu coboara. Se pare ca stia drumul ca o sa vin cu tata pe aici si s-a gandit sa fie cuminte, macar asa la inceput, sa nu ne oboseasca. Partea cea mai frumoasa este ca in fundal se vad si Fagarasii, asa ca panorama este pe masura pentru acest traseu.

Pedalam pe drum, care urca si coboara destul de lin, iar la un moment dat cica intra intr-o livada. Noi ne asteptam la o livada in toata regula, cu gard, copaci aliniati, dar nuuuuuuuuu, aici este o fosta livada si nu au mai ramas decat copaci razleti, meri si pruni care ne ademenesc la crengile lor aplecate de poame.

 

Ne desprindem cu greu de livada cu poame bogate si urcam usor spre o culme, de unde se vede jos in zare satul Movile. Aveam sa aflam ca denumirea de Movile vine de la cele 100 de movile ce se afla in zona, in imediata vecinatate a satului.

Desi facem un mic ocol, coboram 2 km pana in sat ca sa ii vizitam biserica fortificata. Intre timp o caruta cu cal si manz ne depasesc, dar am sa profit ocazia sa ii depasesc si eu si sa ii imortalizez.

Ajungem la biserica fortificata si incepem sa intrebam in stanga dreapta de cine are cheia ? Marius se duce din poarta in poarta pana apare cu un zambet victorios pe fata si cu o tanti care ii urmeaza si care ne va lasa sa intram la ansamblul bisericii fortificate din Movile. Clasica poveste: putini sasi, biserica parasita, lipsa de bani, lipsa de interes, dar cica totusi s-a turnat un film cu unu' pe aici, asa ca au potential de Holywood baietii.

Dupa ce vizitam biserica si ii dam ocol de jur imprejur, ne retragem din sat pe acelasi drum pe care am venit, si incepem sa urcam niste hartoape create de rotile de la un tractor, de' ne zangane toti dintii din gura. Pana la urma ne dam jos de pe bicicleta si impingem la deal pana ajungem in saua de unde am coborat in sat. De acolo mai mergem putin pe culme si vedem in stanga movilele cu pricina despre care ne povestea doamna invatatoare din sat si apoi ajungem la un monument de razboi, pe care il confundam de departe cu o cruce de hotar.

De la acest monument vom continua pe culme si drumul tot incepe sa urce. Nu prea imi place aspectul asta, mai ales pentru ca ne bate soarele in cap, drept pentru care la primul copac (asa, ca in desert) luam o pauza de soare si caldura. Drumul prevesteste ca va tot urca, si cum noi vrem sa coboram si jos in Selistat ca sa vizitam si acolo biserica, il dam incolo de drum si o luam pe o curba de nivel cu niste urme de caruta, curba de nivel care in curand va incepe sa coboare spre sat, numai bine ca sa ajungem direct la el. Ulterior ne-am dat seama ca am fi putut sa venim si pe firul vaii, caci era un drum si pe acolo, dar noi initial nu inclusesem si Selistatul in program, asa ca drumul mergea pe culmea dealului.

In Selistat intram printr-o ulita laterala si incercam sa identificam centrul satului. Ajungem numaidecat si in centru incepem sa intrebam de biserica. Prima la stanga si ajungem in dreptul unui centru cu casa de oaspeti si in fundal se vede si ansamblul bisericii fortificate din Selistat. Un nene trece pe cale si ne intreaba daca vrem sa vizitam, dam din cap, se duce Marius cu el sa caute stapanul cheii, se intoarce Marius, vine si administratorul si urmeaza una dintre cele mai fascinante vizite. Detalii multe, povesti, legende, ne urcam si in turnul bisericii, panorame superbe, vedem grinzi inscriptionate de vreme si uite asa trece cel putin o ora.

Ne luam cu greu ramas bun de la acest loc feeric care ne-a impresionat mai mult decat credeam, atat prin oamenii care ne-au primit cu bratele deschise si ne-au aratat toate camerele din casa de oaspeti, cat si prin simplitatea inconjuratoare, care nu are nimic special, dar tocmai prin asta este speciala.

Ca sa ajungem la Merghindeal, acum chiar trebuie sa urcam un deal, de unde apoi vom cobora pe un drum (daca il gasim). Urcam pe deal, dar fara drum, impingem bicicleta prin toate ierburile si maracinii, drept pentru care, la un moment dat, o luam la dreapta pe dupa niste tufe dupa care arata GPS-ul lui Marius un drum de caruta. Zis si facut si gasim si drumul. Incepem sa urcam pe drum, dar tata nu a apucat sa manance ca mine in timp ce vizitam Selistatul, asa ca facem o mini-pauza de masa. Apoi continuam urcusul mai pe bicla, mai pe langa, fiecare dupa propriile puteri.

Ajungem intr-o sa de unde vom incepe sa coboram, mai intai pe un drum neasfaltat, apoi numai bine ca Marius rateaza intersectia ce trebuia sa ne scoata spre Merghindeal. Drept pentru care vom cobora mult si bine, pana dam de drumul asfaltat care nu prea stim noi exact unde ne scoate, dar gandesc eu ca un drum asfaltat trebuie sa duca undeva negresit.

Cum pedalam noi asa, in stanga noastra se vede frumos jos in vale satul Cincu, iar Merghindealul ne arata GPS-ul ca trebuie sa fie la vreo 5-6 km undeva in dreapta, dar nu gasim drum spre dreapta. Urcam la un moment dat intr-un cimitir de eroi necunoscuti si de acolo vedem jos in vale asfaltul care duce la Merghindeal. Pe acolo trebuie sa o luam si noi.

Nu ne-a iesit noua figura cu drumul de caruta pana la Merghindeal, dar daca tot am prins gustul vitezei pe asfalt, coboram de la cimitirul de unde suntem, mai mergem putin pe drumul asfaltat pe care veniseram, apoi in intersectie viram dreapta spre Meghindeal. Cativa kilometri pe asfalt si intram in sat, cu gand, evident, sa vizitam biserica fortificata. Parcurgem satul pana dam de un indicator cu biserica fortificata, viram la stanga si incepem sa intrebam de cheie. Cat dau eu un ocol la cetate, Marius se duce la biroul parohial sa caute cheia, dar nimeni nu va raspunde si nici cainii din curte nu erau foarte cooperanti (adica latrau prea incet si nu trezeau pe nimeni). 

Ramanem cu buza umflata si vedem ansamblul bisericii fortificate din Merghindeal numai pe dinafara. Ne punem mai departe pe cale si ne indreptam spre Dealu Frumos de unde am plecat, 2 km de asfalt pe care eu reusesc sa fac o pana pe ultima suta de metri. Nu inteleg cum de nu am facut pana in toti maracinii prin care am umblat, dar pe asfalt sigur am gasit singurul cui care era pe sosea. Partea mai nasoala este ca era si bicicleta lui Marius, ca pe a mea o dadusem lui tata, asa ca Marius s-a mai ales si cu o pana de reparat acasa. Bicicleta oricum este faina, m-am miscat mult mai bine cu ea, ma intreb acum cum o sa ma simt dupa ce o sa revin pe Magelanul meu.