Catarat la calcarele de la Ampoita - 2-3 noi. 2013

Dupa atatea week-end-uri dupa week-end-uri in care am tot fost plecata cate 2 zile din Sibiu pe munte, chiar vroiam sa stau acasa si sa fac ceva prin zona. Dar, evident ca a fost un dar care m-a scos imediat din acest plan. Se propune pe lista clubului sa se faca tabara de catarare de toamna, ca pe urma vine frigul si nu prea mai se poate catara in conditii termice acceptabile. Propunerea ma loveste dintr-o data in moalele capului, caci daca as mai fi facut ceva tehnic in acest sezon, ar fi fost ceva catarare, sa vad cum ma mai comport la catarat dupa atatea nemarcate.

Sambata dimineata ma culeg Constantinestii din Alba Iulia si pe la miezul zilei incepem si noi sa ne cataram in trasee. Din pacate trasee pe care imi amintesc ca le facusem usor anul trecut la tabara de catarare de la Ampoita, acum mi se pare ca le-am facut mult mai greu. Singura motivatie pe care am avut-o a fost sa incerc sa nu ma mai tin de nici o bucla si sa invat sa filez mai bine. Ramasesem cu sechele pe creier sa filez la catarat persoane mult mai grele decat mine, mai ales cand le lasi inapoi la vale, dar se pare ca mi-am perfectionat tehnica in aceasta tabara de catarare.

Sambata seara ne-am delectat cu o ciorba si visinata la o pensiune in sat, apoi cu un somn lung in corturi la baza traseelor. Din pacate Ampoita este pentru mine locul unde nu ma odihnesc bine, asa cum Curmatura Builei este locul unde dorm perfect. Duminica am mai reusit sa il conving pe Mihnea sa-mi puna o mansa pe un traseu din stanga mult de la prima piatra, dar care avea o intrare destul de spalata din care am cazut miraculoas cu un bolovan in mana cand am incercat sa ocolesc pasul prin ragalii. Am trecut pe urma tinandu-ma de bucla si mai sus traseul a fost frumos si fara probleme.

 

Am plecat insa pe la pranz spre Sibiu caci avem o oferta de nerefuzat de transport pana in Alba. Oricum mainile imi erau destul de obosite si mari trasee nu prea mai puteam face, iar colegii de club tot insistau sa ma dau pe trasee grele (unde oricum nu ma tine fizic) sau sa ma dau cap (in trasee unde iarasi sunt pasaje pe care eu inca nu le trec usor). Asa ca am preferat sa o tulesc cu coada intre picioare si sa nu raspund acestor provocari, in primul rand pentru ca nu am eu o motivatie personala sa fac acest progres spre  cap de coarda.

Concluzie despre turele de catarat: 

Imi place sa ma si catar, dar imi place mai mult sa fac nemarcate prin munti, mai ales pentru ca asta inseamna si explorare. Imi place sa fac ceva tehnic mai dificil la catarat, dar nu imi place sa ma chinui pe astfel de trasee daca fizicul nu ma tine. Am tot fost stimulata sa merg la panou ca sa pot face si eu vreodata trasee de grad mai mare. Dar intrebandu-ma daca vreau sa fac trasee de grad mai mare, raspunsul momentan este categoric nu.

In primul rand eu vreau sa merg pe munte si abia in al doilea rand vreau sa fac si trasee tehnice din ce in ce mai grele. Si daca voi progresa in asemenea trasee, vreau sa o fac in ritmul meu. A progresa in catarat inseamna multe antrenamente si consider ca acest stil si ritm de progres se potriveste acelor carora pasiunea lor cea mai mare este cataratul. Pasiunea mea cea mai mare este muntele, calatoria si arhitectura veche, toate pe acelasi loc, asa ca nu pot si nici nu vreau sa aleg intre ele, nu ar fi cinstit si echitabil. Vreau sa mentin un echilibru intre toate pasiunile mele: imi place sa si calatoresc, imi place sa merg si pe munte, imi place sa merg si cu bicicleta sa vizitez, imi place sa merg si pe dealuri cu catune uitate de lume unde mugeste vaca, imi place sa merg pe munte pur si simplu numai ca sa ma misc, imi place sa merg pe munte si pe trasee din ce in ce mai grele ca sa imi depasesc limitele.

Nu imi place si nu vreau sa ma axez numai pe unul din aspectele mai sus enumerate. Nu vreau sa ma axez numai pe catarat, ci din contra vreau sa-mi imbin toate pasiunile in mod armonios. Am vrut sa fac Acele Morarului si Arpaselul ca sa progresez putin, acum imi doresc sa merg prin Muntii Trascau si sa dorm cu cortul prin poieni pe langa sate uitate de lume unde nu se ajunge cu masina. Imi doresc sa merg cu cortul langa un lac glaciar si sa ma uit la oglinda apei si imi doresc sa mai fac si ture de bicicleta pana nu o veni iarna detot (vara asta am cam dat bicicleta pe nemarcate). Asta imi doresc eu sa fac acum, asa ca panoul si escalada si traseele de grad sa ma mai astepte, ca eu nu sunt pregatita si motivata pentru ele.