Tura pe "marcate" despre "nemarcate" - cabana Valea lui Ivan - 16-17 noi. 2013

Apare un nou tip de tura pe carpati.org postata de catre Eugen, dar sunt co-organizatori si Mugurel si Sorin. De data asta este o tura "cu totul altfel" in Piatra Craiului, cu aproape 2 luni de zile inainte facut anuntul si pe deasupra in muntele meu preferat. Daca este vorba macar sa discutam despre nemarcate in Piatra Craiului atunci este semn ca este loc si de mine.

Plec vineri dupa-masa cu trenul pana la Brasov si de acolo ma culege Sorin cu masina fix din gara. Pe drum ma leagana asa de frumos masina, ca ajung mai mult adormita decat treaza la cabana. Il mai ajutam pe Eugen cu pregatitul mesei, ma barfim (ca cu Petru se barfeste la greu), vine si Mugurel, vine si Anta, se strange lumea de pe nemarcate si incep sa ma simt in elementul meu. Cina din prima seara am servit-o foarte tarziu, aproape de miezul noptii cand au venit si ultimii participanti din Bucuresti, drept pentru care dupa masa am facut la sugestia lui Mugurel o co-productie la spalat vasele si m-am tirat la somn ca incepusem sa ma uit incrucisat de oboseala.

Sambata dimineata plecam in tura pe Drumul Granicerilor si pe la crucea omonima (traseul asta nu il facusem niciodata), asa ca cica aveam sa aflu lucruri noi. Ne strangem in fata cabanei si asteptam sa vina si restantierii din Bucuresti, ne echipam si la 10.00 a.m. trecute fix decolam de la cabana din Valea lui Ivan. 

Urcam val-vartej pana la Crucea Granicerului, unde facem popas de regrupare a participantilor.

De la Crucea Granicerului urcam sus la Prepeleac si i-o dam pe sub abruptul vestic al Craiului, incepand sa vedem, sa recunoastem sau sa aflam (dupa caz), celebrele intrari in nemarcatele zonei.

Poarta Raiului - valcel care cica poate sa fenteze saritoarea Prelucie din vecinul sau Valea lui Ivan, ajungand daca vrei si pana in Braul Rosu
 

Intrarea in Valea lui Ivan, vale pe care am facut-o anul trecut cu craii mei preferati si nelipsiti: Radu si Petru

 

Celebrul loc de la Cerdacul Stanciului, un loc care mie mi se pare foarte pitoresc si deosebit. Ca sa zic asa il inteleg pe Tibi ca a facut o tura de "3 in 16" aici, adica 3 h au mers si 16 au stat sa doarma si sa astepte apusul la Cerdacul Stanciului.

Urcarea in spate la Cerdacul Stanciului pe o scara de fier cam ciudata, dar bine ancorata, nu mai urcasem decat o data aici

Poza de grup extins sus la Cerdacul Stanciului (de la stanga la dreapta): pe randul de jos Dana Botezatu (dania), Iuliana (iulianasb), Gabi Gomoi (gabi_cargo), pe randul de mijloc Zelma Ivan (zelma), Rodica Dumitrascu (rodik), Vlad (baiatul lui Sorin Borza), Mugurel Ilie (mugurel.ilie), Victor Anica (victoranica), Miruna Iancu (miruna), Soare Carmen Andreea (pitic), Alexandrina Nicolescu (alexandrina.nicolescu), iar pe randul din spate Tiberiu Buzdugan (tibi.buzdugan), Alex Anton (anta), Petru Enoiu (petreu), Paul Dumitrescu (mnu_pd), Alex Crangus (alexcr), Sorin Borza (sorin.b), Sorin Stan (wanderlust) si Alexandru Popa (alekstar)

Si acum sa imi clatesc putin ochii cu panoramele catre Iezerul apropiat.

Vedere de la Cerdacul Stanciului spre Varful Papusa din Muntii Iezer

Marele Grohotis - intrarea facila spre Poiana Inchisa prin stanga sus si intrarea spre Braul Rosu prin dreapta sus (fix central fiind singura portiune expusa din Braul Rosu unde este si placuta lui Anghelide)

Intrarea in Padina Lancii (teoretic firul principal, practic firul secundar pentru ca nu da intr-o caldare, ci imediat sub Poiana Inchisa)

Intrarea in Padina Lancii secundar (teoretic firul secundar, practic firul principal pentru ca da in caldarea cu marii pereti ai Lancii)

Mult doritul de mine Valcel al Cabanierului (deci pe aici este intrarea, target pentru anul viitor)

 

Umerii Pietrei Craiului - vedere spre intrarea aeriana pe brana diagonal stanga, apoi diagonal dreapta in sus pe la brazii aia pana pe muchie pana deasupra hornului vertical din dreapta sus

Umerii Pietrei Craiului - intrarea matematica fix pe muchie prin hornul din dreapta - cica nu are decat 2A (am si intrarea asta target pentru la anul)

Umerii Pietrei Craiului - vedere spre intrarea cea mai usoara pe valcel apoi pe brane de iarba la dreapta (cea pe care am facut-o cu Mugurel in vara, dar am inca restanta la jurnal, dar candva am coborat pe aici)

Dupa o pauza de masa in Saua Tamaselului, cu ochii atintiti la Umerii Pietrei Craiului, incepem sa ne retragem spre cabana, mai intai mergand spre stana din Tamasel, apoi pe curba de nivel pe Drumul Granicerilor.

Din Culmea Tamaselului se vede extraordinar abruptul vestic din aceasta parte a Craiului. Din pacate datorita defrisarilor efectuate nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu - adica imi place ca se vede frumos Craiul si identific mai bine nemarcatele si continuarea lor pana in creasta, dar din pacate cu ce pret.

Vedere spre Umerii Pietrei Craiului, putandu-se usor vedea cele 3 optiuni de acces care urca diagonal in muchia centrala a Umerilor

Vedere spre Poiana Inchisa (pata aia verde de sus de sub creasta), cu cele doua fire ale Padinei Lancii care se unesc jos in padure

Vedere spre Braul Rosu plin de jnepeni care serpuieste abruptul Craiului din Poiana Inchisa pana in Valea Urzicii

Pe drum pana la cabana nu-mi place deloc traseul din multiple motive: este frig afara si nu am putut sa ma hidratez ca imi ingheata apa in gura, din acest motiv nu am putut nici sa mananc cine stie ce si-s lesinata de foame si traseul nu are pic de adrenalina si nu ma incanta deloc.

Apus spre muntii Iezer-Papusa vazut din drumul spre cabana Valea lui Ivan

Sambata seara a urmat un seminar tinut de Mugurel despre nemarcate: riscuri asumate, accidente, organizatori, participanti cum va inscrieti in ture pe nemarcate (ce criterii luati in calcul, ca mai sunt si organizatori dusi cu capul cum era Gabi din Brasov). Discutii lungi, nu pot sa zic ca am aflat ceva nou pentru mine, doar ca dupa discutia cu riscurile mi-am jurat ca o sa fiu si mai selectiva decat oricum eram in alegerea coechipierilor sau participantilor la tura in astfel de trasee.

Din prezentarea participantilor am ramas doar putin uimita sa vad cat de putini mergeau de mult timp pe munte, restul mergeau de maxim 5 ani pe munte si deja erau pe nemarcate iarna - ceva care in capul meu nu prea se potriveste, pentru ca nu ai timp efectiv cand sa acumulezi experienta ca sa analizezi obiectiv riscurile si sa iei deciziile cele mai corecte in cunostinta de cauza.

Acum ca tot se incheie sezonul de caldura si vine zapada cu pasi repezi, pot spune cu mana pe inima ca chiar sunt impacata si cu mine insumi, si cu venirea iernii, ca nu mai am targeturi de marile trasee de facut anul asta. Mi-am atins mult doritele Ace si Arpaselul, asa ca acum chiar pot sa vina marii nameti si marile avalanse, ca eu chiar nu am nimic de regretat. Am numai amintiri frumoase din care sa ma bucur si care sa ma motiveze sa visez la noi targeturi pentru la anul.