Prima oara la cabana Negoiu - 19-20 febr. 2011

Dupa multe parlamentari si negocieri, am reusit sa ajungem la cabana Negoiu, ultima cabana din Fagarasi inca in viata la care eu nu ajunsesem niciodata. Se vorbise miercuri la intalnire la club despre o scurta iesire la cabana la Negoiu, sambata de la pranz, pana duminica seara. Ma inscriu cu mare avant, ocup deja de miercuri masina cu Veronica & Alex si asteptam cu totii nerabdatori ziua de sambata. Asa-i cand mergi prima oara intr-un loc, nu mai ai rabdare parca deloc.

Partea proasta este insa vremea, care spre sfarsitul de saptamana se strica, astfel incat sambata la pranz cand plecam noi, in Sibiu ploua de zor marunt, enervant si insistent. Desi se fac tot felul de pronosticuri sumbre care mai de care, pt. a ni se taia avantul si folosul din aceasta tura, eu sunt convinsa ca sus la Negoiu va ninge si atunci nu poate sa fie decat frumos. Cu o oarescare intarziere plecam din Sibiu, in Porumbacu de Jos viram spre Porumbacu de Sus si mai departe o tinem dupa indicatoare pe drumul forestier. Cand dam de primele bucatele de gheata ne oprim pt. a monta lanturile si astfel vom putea urca pana la cariera, foarte aproape de capatul drumului forestier.

Prima parcare de masini de dupa cariera (aici ne-am oprit si noi astia mai fara 4x4)

Ne echipam, pornim la deal printre fulgii care cad incet pe noi, ajungem din urma pe Mishu, Seba si Carmen si continuam in formatia completa pe drumul forestier. Drumul este foarte lin si urca sinuos, atat portiunea lata de forestier, cat si poteca ce se desprinde la un moment dat din firul vaii si incepe sa urce incet pe un picior de munte.

Pe drumul spre Negoiu avem cascade de gheata: seria Ice Age inca neregizata

Pana la urma la cabana reusim sa ajungem primii, eu si Liviu, apoi la scurt timp apar Mishu cu Veronica si cu Alex, iar mult dupa noi Seba si Carmen, aproape simultan cu Mihaiela, Catalin si Eugen, care isi lasasera masina la inceputul drumului forestier si astfel avusesera inca vreo 5-10 km de mers in plus.

Ajunsi la cabana Negoiu, nu imi inspira intimitatea cabanelor de munte, este foarte masiva si impunatoare, este mai mult un fel de unitate militara, avand un aspect de fortificatie. Sala de mese este, de asemenea, un fel de cantina, iar la bucatarie sunt multe feluri de mancare, de parca esti la restaurant. Si, cu toate acestea, desi cerem ciorba de fasole, ni se da ciorba de legume, si, desi cerem numai o portie de mamaliguta cu cascaval, ni se aduc doua portii.

Pe seara ne convinge Mishu sa jucam carti, un joc cu prins bricheta daca esti pe faza ce carte se pune etc ... un joc cu foarte multe reguli, de la a treia regula impusa eu cedand nervos. I-am lasat pe restul care sunt mai ageri sa joace, nu stiu pana la a cata regula impusa au jucat (ca eu m-am dus la culcare), dar stiu ca Liviu a pierdut si ca a trebuit la un moment dat sa faca niste flotari drept pedeapsa (asta din ce mi-a povestit el).

La jocul de carti: "care prinde mai repede bricheta ... cica ala castiga"

Distractia pt. unii se prelungeste mult in noapte, asa ca, pe la miezul noptii, glumele venite de jos din sala de mese sus in camera sunt auzite de toata lumea. Pana la urma se stinge lumina si toata lumea adoarme obosita de aerul curat de munte. Iar a doua zi dis-de-dimineata, desi s-a culcat cel mai tarziu, Mishu se trezeste primul si incepe sa dea telefoane. Ne trezim si noi cu greu, mancam in sala de mese, unii o omleta, altii ce pot inghiti la ora aia si apoi incepem sa ne foim a echipare pt. ceva ... nu conteaza ca nu stim exact pt. ce anume.

Nestiind foarte bine ce se face mai departe, ne echipam de mers prin zapada si ne luam dupa restul care merg spre "poduri." "Sunt niste poduri acolo in traseul spre valea Saratii, sunt foarte faine, nu le stiti ?!" ne intreaba Seba mirat. "De unde sa le stim, daca eu nu am mai fost in viata mea pe aici" raspund eu dezamagita ca am ratat pana acuma un loc atat de minunat. Ne pregatim de iesit din cabana, pozam ce se vede afara de prin balcon si apoi o tustim prin zapada pe poteca spre fosta cabana Negoiu.

In poza de sus si cea de jos, eu si cu Liviu din balconul de la cabana Negoiu

Pana ne pozam noi pe balcon, ne trezim ca restul lumii a si tustit-o spre poduri, incercam noi sa ii prindem din urma, dar reusesc ei sa ne prinda din urma, ca de fapt Seba si cu Carmen deja se intorc inapoi, afirmand ca este prea periculos sa mearga pe poteca ingusta cu zapada potentiala venind de sus. Noi mergem insa mai departe macar ca sa vedem despre ce este vorba, si, tot avansand pe poduri, ne intalnim si cu restul care se intorc, pt. ca nu mai este batuta poteca. Noi continuam insa sa batem si poteca de unde nu mai este batuta, tot sperand sa se termine podurile astea frumoase si interesante si sa ajungem la iesirea din padure, fapt care insa nu se va mai intampla, caci ne intoarcem zicand sa nu ne astepte ceilalti. Cat despre poduri sunt intr-adevar f. faine si bine facute, teapene bine si foarte spectaculoase datorita portiunii expuse de versant pe care o traverseaza spre valea Saratii. Cat despre zapada care statea sa cada sau sa vina de sus peste noi, nu mi s-au parut zone expuse, zapada fiind pe valcele abrupte de unde pleaca foarte greu numai cand este supra-incarcare sau supra-incalzire, ceea ce nu era cazul acuma.

Catre pranz ne intoarcem din micuta excursie pe poduri si observam ca la fosta cabana de langa Negoiu s-a scurs deja zapada de pe acoperis, semn ca vremea se incalzeste.

Intorcandu-ne la cabana Negoiu - Liviu in poienita cu bifurcatie

Ajunsi la cabana avem insa surpriza sa gasim colegii de tura in pat la film, la film pe telefon adica, drept pt. care Liviu ma ia de o aripa si ma duce afara in zapada, ca sa nu stam in casa daca tot am venit pe munte.

La vizionat filme pe telefonul mobil (de la stanga la dreapta): Mishu, Alex, Vera, Carmen si Seba

La intoarcere din excursia prin zapada din jurul cabanei, excursie pe durata careia cred ca am vazut cu greu Custura Saratii in zare prin ceata si varful sau culmea ce duce spre Puha, ii gasim in pridvor pe urmatorii, parte din ei intorsi si ei dintr-o alta mica excursie.

In fata la cabana Negoiu (de la stanga la dreapta): Eugen, Mihaiela, Mishu si Catalin

Incet incet incepe echiparea pt. coborare, noi am vrea totusi sa mai prindem lumina cand dam cu masina prin gropile de pe forestier, asa ca o dam la vale un pic mai devreme, restul vin si ei pe scurtatura dupa noi si in curand alergam toti care incotro ca sa gasim scurtaturi sa ne dam pe zapada. Cand ajungem insa in drumul forestier, distractia scurtaturilor s-a cam terminat, asa ca de aici inainte vom da la bete pana la masini.

Poza de grup langa parcarea de masini (de la stanga la dreapta): eu cu Catalin si Mihaiela (pe jos), Liviu si Alex in flancuri (in genunchi), si in picioare in spate, Vera si Eugen

In localitate la Bradu, de fapt dupa Bradu, ne oprim la o ciorba de burta, mai mult decat delicioasa, altii mai pot sa manance si felul doi, platou taranesc sau mici, eu insa sunt rapusa de atata mancare si zac in convalescenta siestei, sau cum zice Seba: "Stai sa-ti fac o poza ca sa tinem minte cum arata fericirea dupa ce ai mancat !"