Somewhere, I'm over the rainbow: Lacul Galesu - Portile Inchise - valea Rea

Tura aceasta este o tura memorabila, o tura memorabila pentru ca visez la ea si mi-o doresc de ani si ani de zile, nici macar nu imi mai amintesc de cati ani. Sa fie vreo 7-8 ani de zile ? Dupa ce am fost prima oara in Retezat cu Bogdanosu, mi-a picat cu tronc bine detot acest munte si cu o fixatie clara am ramas chiar si pana in zilele de astazi, desi traseele prin Retezat le-am cam facut. Am fost de destule ori in Retezat (sa fie acuma a 4-a oara in viata mea, cam la 2 ani intervalul de revenire pe aici), am facut destule trasee, dar reusisem sa ratez ceea ce credeam ca este cireasa Retezatului si anume Portile Inchise. De regula, vremea nu era buna si cica era o portiune dificila de parcurs (desi in traversarea Portilor efectiv nu am gasit lanturi sau portiuni de catarat/descatarat, decat undeva dupa ce treci de Porti spre Papusa, un cablulet), sau fiind cu tata nu mi-am permis sa vin prin aceasta zona indepartata si atat de dificila.

Pe la 5.30-6.00 a.m. deja ma trezesc si incep sa ma gandesc la traseu. La orele 7.00 a.m. ca niciodata, ma infintez deja in fata ghiseului la cabana si cer disperata de mancare. Mananc o omleta, beau un ceai si o ciobolata calda si ma consider apta de umblat. Astazi verdictul este clar: dupa odihna de ieri, vom merge mai intai la lacul Gales, apoi vom urca spre saua varfului Mare si, daca vremea este buna, mai departe vom parcurge Portile Inchise continuand spre vf. Papusa cu coborare pe valea Rea sau Pietrele.

La ora 8.00 a.m. eu cu Luci spargem toate gastile care inca mananca sau se pregatesc sa plece, trecem pe poduletul din fata cabanei si incepem sa urcam spre lacul Gales. Ritmul meu de miscare nu este foarte alert, prefer sa merg mai incet si sa-mi economisesc fortele, asa ca 2 echipe mari de bucuresteni si timisoreni ne vor depasi pe coborarea in valea Pietrele, apoi pe urcarea spre lacul Gales. De obicei eu merg incet la inceput si pe urma trag in fata mult si bine de se roaga lumea de mine sa mai ma opresc.

Desi depasim de mult bucla care ne spune ca ne putem abate in circuit 45 de minute pe la Taul dintre Brazi, nu ne intereseaza si, abia cand trecem la 15 minute de acest lac, ne hotaram sa ne oprim putin si acolo. Eu stiam de la tura cu alpinetii din 2006 ca se poate face circuit pe la laculet.

Facem totusi mica eviatie si uite am ajuns la apa intitulata Taul dintre Brazi, in capatul unui bustean (ca in rest este f. alunecos si mocirlos solul, nu prea se poate merge pe acolo fara sa te afunzi rau detot)

De la Taul dintre Brazi revenim in poteca ce urca la lacul Gales si in scurt timp vom iesi din padure si vom urca printre jnepeni si pe la soare. Initial ma bucur, numai ca dupa ce ma va arde soarele pe gat toata ziua, nu voi mai fi atat de bucuroasa a doua zi. Incepem sa urcam si in zare ni se deschide toata valea Galesului pe unde am urcat mare parte a traseului pana acuma.

Sarim peste un prag glaciar foarte repede, caci eu am inceput sa am multa energie mai ales dupa 2 pastile cu dextroza, si, in scurt timp, ajungem sus la una din bijuteriile Retezatului - lacul Gales (altitudine 1990 m).

Pe malul lacului Gales, toate echipele se imprastie la mancat si prins noi puteri pt. continuarea traseului - prin caldarea Galesului sau in sus spre saua vf. Mare. In fundal deja se vad maiestoase Portile Inchise, asa ca nu mai stiu cum sa fac sa ajung mai repede acolo. Mergam putin pe partea stanga a lacului si in curand intalnim indicatorul care ne spune ca trebuie sa incepem sa urcam spre saua vf. Mare. Pare infiorator urcusul si obositor, dar cu gandul la Portile Inchise merg de n-am aer.

Incepem sa urcam spre saua varful Mare, cica intr-o ora jumate suntem acolo, dar eu parca nu mai am rabdare deloc. Sar practic din piatra in piatra si abia astept sa ajung sa vad eu traseul prin Portile Inchise.

Totusi, mai stau la o mica pauza printre rhododendroni sau bujorii de munte

Incepem sa castigam altitudine si incepem sa vedem din ce in ce mai mult. Lacul Gales se vede superb la picioarele noastre, iar Portile Inchise ale Retezatului incep sa se deschida din ce in ce mai mult privirilor mele. In zare incep sa se vada muchiile inalte ce duc spre vf. Retezat (alt varf celebru inca necucerit de mine) si multe alte varfulete si panorame pe care demult imi doream sa le vad in muntii Retezat. Dar pana una alta, cateva panorame cu lacul Galesu din urcarea spre saua vf. Mare.

Din aceeasi urcare spre saua vf. Mare vedem insa si vf. Tapului pe unde vom iesi din Portile Inchise si caldarea ce strajuieste imediat sub acestea.

Varful Tapului si terminarea Portilor Inchise: o zona de caldare parca mai stancoasa ca altele

Zona denumita Portile Inchise, numele venindu-le probabil de la faptul ca bareaza parca trecerea pe acolo

Dupa urcarea unui horn inclinat si plin de grohotis ajungem si in saua mult asteptata, de unde topai repede spre intrarea in Portile Inchise ca sa le vad. Initial se vad terifiante, numai ca drumul nu merge drept in jos, ci le ocoleste mereu pe partea stanga de mers (adica pe partea cu taul Tapului).

Vedere spre Portile Inchise (in fundal vf. Tapului si culmea Papusa-Custura)

Vedere spre lacul Gales care se va vedea in permanenta in caldarea din dreapta cum vom parcurge noi Portile Inchise (in fundal se vede si varful Retezat, varful mai pronuntat)

Vedere spre valea Vasielu, pe unde se vine pe Culmea Lancita si Cozma-Baleia de la cabana Baleia, adica in directia opusa Portilor Inchise

Vedere spre taul Tapului, tau pe care il vom avea in permanenta in partea stanga cum vom parcurge Portile Inchise, iar in fundal se vede culmea Custura-Gruiu

Pentru detalii, taul Tapului are o insulita in mijloc-lateral si acolo in jurul insulitei apa este mai verde decat in rest, seamana ca sa zic asa cu apa care imi imaginez eu ca este in Hawaii, desi nu am ajuns niciodata acolo. Si ce poate sa lipseasca din acest peisaj, daca nu maimuta din palmiero-bananiero-cocotier ?! Se vede maimuta de jos din copac, sta in hamac si se da huta ! Ah, si pt. ca afara este foarte cald si iarasi am chef de suc de portocale in varful muntelui, maimuta aia cu siguranta vinde inghetata ! Cam la asta m-am gandit eu de cate ori ma uitam din Portile Inchise jos spre Taul Tapului.

Facem o mica pauza la intrarea in Portile Inchise, ne ajung din urma si echipele din Bucuresti si Timisoara care au facut un fel de alianta, sunt combinati acuma intre ei, de' nici nu mai stiu care de unde cu cine era. Aveam sa aflu abia a doua zi: schema de schema de combinatie. Ei se incapataneaza sa se duca si pe vf. Mare, varf care noi credeam ca se vede in zare, dar de fapt era poanta aia cu varful de dinaintea varfului de dinaintea varfului final. Asa ca pana se duc ei pe varf, noi prindem carare deschisa pe Portile Inchise si ne avantam pe poteca aparent ingusta.

Lacul Gales vazut de la intrarea in Portile Inchise, undeva jos in prima caldare glaciara

Luci la intrarea in Portile Inchise, in fundal vazandu-se si vf. Papusa

Iar acuma o scurta calatorie prin Portile Inchise, protagonistii fiind eu sau Luci, depinde care pe unde ne-am mai cocotat. Traseul nu mi s-a parut deloc dificil, se aseamana pe alocuri cu cele mai dificile portiuni poate din creasta Pietrei Craiului, dar lungimea sa de numai 400 metri il face sa nu fie nici macar obositor de parcurs. Poteca merge integral pe partea stanga a crestei zimtate, vedere in permanenta spre taul Tapului si din cand in cand printre stanci catre lacul Gales. La inceput se coboara destul de mult pana se intra pe linia crestei zimtate, apoi se iese undeva fix sub vf. Tapului. Mie mi-a placut atat de mult, incat la final as mai fi vrut sa mai fie, sa il mai fac o data, ceva acolo, ca s-a terminat prea repede.

Ultima poza este facuta la terminarea Portilor Inchise cum vii dinspre saua varfului Mare, in fundal fiind chiar varful omonim (varful pe care au urcat timisorenii si noi nu)

In parcurgerea Portilor Inchise, in permanenta am avut vedere spre frumosul tau al Tapului si eu tot timpul imi imaginam maimuta aia de pe insula lacului care sta sub bananier.

Insulita de pe Taul Tapului pare scoasa din povestile cu Robinson Crusoe naufragiat pe insula

La iesirea din Portile Inchise mai aruncam un ochi catre lacul Gales, aflat in caldarea vecina, apoi o luam incet in sus spre varful Tapului, aflat la mica distanta de noi.

Lacul Gales vazut din urcarea spre varful Tapului: e o caldare mare asta a Galesului, daca mergem de atata amar de vreme si tot mai vedem lacul de jos

Urcand spre varful Tapului si vazand in fundal mogaldeata varfului Papusa

Ajungem si pe mica mogaldeata a varfului Tapului, mai pozam o data Portile Inchise, imi iau la revedere cam repede de la ele, desi mi-am dorit atat de mult sa ajung pana aici, dar acuma mai avem si alta portiune de traseu frumoasa. Dam bice si traversam pe curba de nivel spre saua de sub varful Papusa si dintr-o data ni se deschid in fata caldarile vaii Rele (pe unde vom cobora pana la urma jos) si caldarea lacului Adanc, care nu stiu cat de adanc este, dar stiu ca are o forma destul de ciudata.

Pe cer a mai inceput sa alterneze soarele arzator cu nori care se aduna, apoi se raspandesc, apoi mai vin altii, apoi iarasi se mai duc si tot asa. Ceata nu am prins decat foarte putin la coborarea de pe varful Papusa, asa ca as putea chiar sa ma declar in postura de oameni norocosi.

Mergand pe curba de nivel spre varful Papusa (varful mare dominant din prim plan)

O ultima privire spre lacul Gales pe care nu-l vom mai vedea de acum inainte, ca sarim parleazul pe alta vale, alta culme, alt varf, alte meleaguri

In poza de jos si cea de sus, vedere spre lacul Adanc mergand spre varful Papusa, in fundal observandu-se culmea Custura-Gruiu

In particular varful ascutit care face parte din culmea din dreapta este varful Custura (creasta facuta cu alpinetii in august 2006)

Detaliu de forma de lacul Adanc vazut de sus din curba de nivel pe care merge poteca spre vf. Papusa

In saua de sub varful Papusa raman putin inmarmurita la vederea taurilor din valea Rea (in fundal se vede vf. Retezat). Cam asa se intampla cand citesti mult si studiezi bine harta, dar nu ai ocazia sa vezi locurile. Dar aici nu este numai contemplarea, este sa simti atmosfera locului, o liniste si in acelasi timp un freamat neintrerupt al naturii.

In urcare pe varful Papusa (in prima crestatura care se vede in urcare este acea infima portiune de cateva cabluri montate pe urcare in acest sens de mers)

Detaliu de pe cablurile ce urca spre varful Papusa (nu era nevoie sa te tii de cabluri, dar la coborare si la vreme proasta sunt cu siguranta necesare)

In scurt timp ajungem si pe varful Papusa si aici aventura urcarilor pe ziua de astazi s-a terminat, caci nu intentionam sa mai urcam si pe varful Peleaga. Pana acolo mai trebuie exact cum scrie pe tablita pret de o ora si ceva de urcat, ori mai este si maine o zi si vreau sa fac Retezatul.

In poza de sus si cea de jos sunt pe varful Papusa agatata de stalp, poza de varf cum s-ar spune, in fundal fiind vf. Retezat si Peleaga, respectiv vf. Mare si Portile Inchise de unde am venit

Si seria pozelor de varf continua cu panoramele de pe varful Papusa catre toate zarile

Vedere de pe varful Papusa spre caldarea lacului Adanc, in fundal fiind si vf. Mare care-i mare

Vedere de pe varful Papusa spre caldarea lacului Peleguta (doar aici am prins ceata)

Facem pozele de varf, apoi incepem coborarea pe muchia ce duce in saua Pelegii (adica muchia din poza de sus cu azimut pe vf. Peleaga), saua Pelegii fiind loc de mare bifurcatie, spre varful Peleaga si spre taurile din valea Rea. Ajunsi in sa vedem ca acolo chiar e loc de mare intalnire: bucurestenii care au venit din caldarea Galesului si au urcat prin vale in sa, cu timisorenii combinati cu alti bucuresteni care au venit pe urmele noastre prin Portile Inchise si ne-au depasit in saua de sub vf. Papusa. Si se pune la cale coborarea pe valea Rea, vale care a avut candva marcaj pe ea, dar din motive de protejarea habitatului, acuma marcajul nu mai este intretinut, se sterge treptat treptat, iar poteca prin jnepeni se va acoperi treptat treptat nemaifiind intretinuta prin taierea jnepenilor. Mai exista doar momaile care te ghideaza pe vale, dar care am inteles ca in caz de vreme rea, de unde-si are numele si valea, este f. rau si te ratacesti usor pe ceata.

Stiind aceste amanunte despre valea Rea, nu vroiam sa cobor numai eu cu Luci pe acolo, in primul rand pt. ca auzisem povesti de genul ca este f. salbatica, in al doilea rand pt. ca daca poteca printre jnepeni era deja acoperita si nu se putea trece, orbecaiam de ne ieseau ochii din cap si nu vroiam sa mai repet experienta de anul trecut cu Radu cu parcurgerea crestei muntilor Calimani.

Ma bag in vorba cu lumea, aflu ca vor sa coboare, ne facem ca pastem si noi pe acolo ceva iarba, iar apoi, cand incep sa coboare, hop top si eu cu ei. Luci era cam dezorientat, nu prea intelegea ce fac, dar il trageam dupa mine si ii explicam sa se miste mai repede ca sa ne intregam in grup.

Coborand cu gasca de bucuresteni spre taurile din valea Rea (baiatul din urma cu geaca albastra pare-mi-se ca fusese insolat, se misca f. greu saracutul)

In poza de jos si cea de sus, vedere spre Coltii Pelegii si spre poteca de coborare din saua Pelegii spre caldarea superioara din valea Rea

Si in continuare o serie de poze din coborarea pe valea Rea, o vale care nu regret ca am facut-o (mai ales daca poteca va deveni impracticabila peste cativa ani printre jnepenii de pe vale). O vale cu o vegetatie deosebita pe care din pacate nu o cunosc, dar de o bogatie si o efervescenta rar intalnite. O apa care curge necontenit precum in toate vaile Retezatului, se strecoara pe sub jnepeni, iese in cascade peste poienite, mai o zaresti din loc in loc, pe unde ai posibilitatea, foarte fascinant.

Am identificat eu ca lacul din ultima poza ar fi lacul cu Pietris, iar in poza de mai jos se coboara pragul spre caldarea inferioara a vaii Rele.

Coborarea spre caldarea inferioara a vaii Rele se continua cu o panorama foarte bogata spre zona de jnepeni ce incepe treptat sa acopere aceasta zona din vale.

Incepem sa ne strecuram printre palcurile de jnepeni care se vad mai sus, apoi din aproape in aproape reusim sa dibuim poteca, fara a mai fi insa vizibila, ci doar usor perceptibila. Cum spuneam, incet incet se acopera valea, se reface vegetatia, nu se va mai putea inainta, traseul se va inchide de la sine pe vale.

Prin bogatia de vegetatie a vaii Rele, o iarba inalta care tot creste

O apa care ma uimeste de cate ori descopar de pe unde mai tasneste

Si acuma pt. ca tot am mers pe vale cu studenti la facultatea de geografie din Bucuresti, am aflat ca acest copac se numeste zimbru si nu se mai gaseste parca decat in muntii Rodnei pe undeva pe la noi.