Cu mocanita pe valea Vaserului - 23 iulie 2011

Mi-am dorit foarte foarte mult sa ajung si eu cu mocanita pe valea Vaserului in muntii Maramuresului. Pe toata lumea auzeam ca a fost pe acolo, in excursie, in concediu, numai eu nu ajunsesem niciodata. De fapt, am trecut odata prin Viseu, cand ne-am retras din creasta muntilor Rodnei prin pasul Rotunda, polonezii care s-au oferit sa ne duca cu masina pe mine si pe Dionis, m-au dus pana sus in Sighetul Marmatiei si, ca urmare, am trecut si prin Viseu si am vazut indicatorul cu mocanita. Dar asta a fost tot, in afara de aceasta trecere fugara prin zona Maramuresului, eu nu fusesem niciodata prin aceste plaiuri.


Gratie faptului ca trebuia sa ajung prin varii orase ale tarii pentru a face poze la centrele istorice ce vor fi studiate la doctorat, am tras eu o linie arbitrara intre Baia Mare si Bistrita si ghici ce s-a intamplat: linia asta trecea mai mult sau mai putin prin zona Viseului, asa ca primul meu gand razboinic a fost catre mocanita. Sa vad eu cum arata o mocanita. Si arata fain mocanitele astea, au un sistem in interior de ma mir ca nu se fac mai multe accidente.

Dupa ce vizitam cu Oxana Baia Mare, ne mai invartim vreo doua zile pe la bisericile de lemn din Maramures, apoi ne indreptam intr-o vineri seara spre Viseul de Sus, cu gand sa gasim un camping sa dormim si a doua zi de dimineata sa luam si noi celebra mocanita. Din pacate cu campingul cam greu, desi majoritatea pensiunilor aveau si semn de cort, dar ala este pus asa la deruta, ca sa impresionezi omul si mai ales strainii care chiar vin cu rulota si cu cortul. Romanul adevarat insa vine si isi intoarce buzunarele pe dos ca sa dea ultimul ban si sa stea ca boieru' la pensiune.

Ne campam in sfarsit, dupa ce explicam frumos ca este tarziu si nu am vrea sa mai cautam campare in alta parte. Nu vroiau sa ne lase sa campam in curtea lor, desi mai era loc pe langa alte corturi. Sa ai clienti si tu sa ii refuzi pe motiv ca ai o singura baie in casa. Pretul pt. cort a fost oricum piperat, dublu decat am stat la campingul oficial de la Sapanta, dar macar si-au scos gazdele parleala cu masa de seara, care la un pret rezonabil a fost foarte consistenta.











A doua zi de dimineata ne infiintam la micuta gara din Viseu de unde se ia mocanita. De pe la ora 8.15 a.m. deja este multa lume: este mare obiectiv turistic mocanita, asa ca vine lume cu catel si purcel de peste tot, sa se dea cu trenu' cu abur.

Trenul in principiu, dar doar in principiu, ar trebui sa plece pe la 9.00 a.m., numai ca pt. acest motiv noua ni s-a dat informatia sa venim deja de pe la 8.15 a.m. ca nu cumva sa pierdem ceva. Locomotiva a facut manevre pe linie de nenumarate ori pana ne-a lasat un nene cu chipiu sa ne suim in sfarsit in vagoane.

Locomotiva cu abur care ne va trage pe noi - efectueaza nenumarate manevre inainte de plecare

Intr-un final glorios ma vad suita intr-un vagon, pentru care m-am cam batut pe loc, vagoane deschise ca sa nu ne fie cald si sa vedem bine pe geam. Ceea ce am vazut pana acuma, cu locomotiva inainte, locomotiva inapoi, astea au fost deci "manevre." Dar, in sfarsit, plecam si sunt extraordinar de incantata, cam invers proportional cu starea pe care o vom avea cu totii dupa ce ne vom intoarce, dupa mai bine de 8 ore de mers cu mocanita. Vrei tu cu mocanita, dar dupa atata mers cu mocanita, ti se cam si ia.

Plecam. Mocanita merge o vreme pe linia ei ferata si depaseste incet incet toate casutele din sat si merge destul de mult pana ce iese din Viseu. Deja a trecut vreo jumatate de ora si tot ma uit dupa marile peisaje de pe valea Vaserului si nu vad in schimb decat niste cocine si cotete, colibe care mai de care, exploatari forestiere si o apa murdara. Cam dezamagita, dar fac poze multe la locomotiva, aia macar este super marfa, scoate aburi pufosi si mai trage si cate un semnal din cand in cand, deci este original rau detot.

Pe Harta Mocanitei sunt trecute mai multe statii de oprire si noi credeam ca oprim peste tot ca sa facem ceva acolo, dar nu ne opresc, ci ne lasa sa facem poze din mersul trenului, ca oricum merge incet. Cu cat poate sa mearga o mocanita ?! Cu foarte putin, astfel incat sa se poata sui si lumea din mers in ea !

Se suie si intarziatii din mersul trenului (cred ca erau cehi sau polonezi)

Trecem de Valea Scradei (la km 6,8), apoi de Novat (la km 12,4) si la Delta Novatului (la km 12,8), vedem cum lasam in dreapta o alta linie de mocanita unde se merge doar in scopuri lucrativ-forestiere, iar noi o luam pe linia din stanga, continuand spre Glimboaca (la km 16).

Pe undeva prin zona facem repede o pauza de vreo 10 minute, ca sa alimenteze locomotiva cu apa, toata lumea se duce prin boscheti (caci la toaletele amenajate ar fi trebuit sa stai la coada vreo juma' de ora), avem timp acuma sa vedem locomotiva, care este neagra si frumoasa si unsa bine cu ulei ca sa para noua, ne suim inapoi in vagoane si la drum.

Depasim un canton, trecem de Cozia (la km 18,5), apoi de Novicior (la km 20,6) si dupa vreo 2 h de mers de la inceputul excursiei cu mocanita, ajungem la statia finala a traseului turistic, la Paltin (la km 21,6) - adica o poiana in mijlocul drumului, unde odata pesemne pasteau vitele sau animalele salbatice.

Mocanita mai are cale ferata de mers inca mult inainte si hat departe. Dresinele spre exemplu, daca inchiriezi una, te ducea inca multe statii mai departe, trecand prin tunele si credeam eu ca urca si cai ferate f.f. inguste si inclinate.











Ajunsi la statia de popas final, se pun don'soarele controloare sau insotitoare de vagon sa faca grataru', ca sa vanda la romanul infometat un ciolhan de carne, dupa ce ii cere banu' serios, ca doar ai venit cu mocanita pana aici. Locul este amenajat cu masute si cu banci ca pt. picnic, lumea mananca de prin traista sau de la cei care vand, se sta la plaja vreo 2 h si apoi se suie inapoi in vagoane si inapoi acasa.











N-am reusit insa sa ma prind cum au intors locomotiva, faza asta am scapat-o, eram lihnita de foame dupa atata mers cu trenul prin aer curat, dar stiu ca la intoarcere, desi eram la vale, am facut mai mult decat la deal, pentru ca tot timpul se mai strica cate ceva. La un moment dat chiar am oprit vreo ora si toata lumea s-a dat jos din vagoane mai sa o ia pe jos, ca se stricase un surub la sina si trebuia reparat.

Mersul cu mocanita este un simplu drum cu un tren (tren vechi cu abur intr-adevar), pe o linie ferata intr-adevar ceva mai ingusta, dar care abia urca cu greu panta modica a unei vai de munte - valea Vaserului. Nu trece peste poduri inalte la 100 de metri, nici prin tuneluri de poveste, nu urca si nu coboara pante inguste si abrupte. Este doar o plimbare pe o vale cu un tren de epoca frumos coafat si spalat ca sa atraga turistii.
Pentru mai multe informatii, siteul oficial al mocanitei din Viseu sau se poate inchiria o dresina, adica o masina care merge pe sine de tren.

M-a distrat copios aratarea asta pe sina, nu vazusem niciodata o dresina, dar parca ma uitam la filme de epoca.