Intr-o teorie cu totul teoretica, trebuia sa merg cu Marius David (colegul meu de la cursul de ghizi) sa facem traseul de bicla prin Padurile Surii in scopul de a vedea daca merita promovat, transformat in produs turistic si tarat strainii pe acolo ca sa se minuneze de frumusetile tarii noastre. Nu prea aveam eu tragere de inima, caci abia ce ma-ntorsesem din Trascau, dar pt. ca ii promisesem lui Marius m-am tinut de cuvant si am plecat. Teoretic zicem noi, vreo 30 de km, nu avem cum sa facem mai mult de 4 h, hai cu marja de siguranta 5.
Plecam pe la orele 14.00 p.m. din Sibiu, cu biclele cocotate pe masina, spre Sura Mare. Din Sura Mare facem dreapta spre Hamba si parcam masina in centrul satului, aproape de biserica fortificata. Pe drum Marius imi pune intrebarea magica:
"Iuliana, tu ai cauciuc de rezerva, surubelnite sau chei ?", ... " aaaaaaaaaaaaaaa, pai nu, ca de obicei eu merg cu baietii la bicla, au ei d-astea, eu nu ma pricep !", "Of, isi pune Marius mana in cap, trebuie sa te invat sa le folosesti daca vrei sa mergi cu turistii !"
Pana da Marius bicicletele jos de pe masina, eu ma duc sa inspectez biserica fortificata, ridicata in secolul XII-XIII, turnul-clopotnita de vest pe la inceputul secolului XVI, iar mai apoi, in perioada 1829-1830, interiorul bisericii a fost renovat in stil baroc. Din pacate, dupa emigrarea sasilor dupa revolutia din '89 inapoi in Germania, biserica din Hamba a fost dezafectata, iar in prezent este in stare de colaps. In ciuda acestei situatii, are niste trasaturi esentiale pentru tipologia de biserici fortificate (turn clopotnita masiv si intarit, cu rol si in aparare - guri de tragere, drum de straja la partea superioara etc, iar exteriorul bisericii are elemente decorative tipic perioadei baroce).
De la biserica plecam pe drumul ce duce la colonia de tigani, dar nu ajungem chiar pana acolo, caci la pod viram dreapta si incepem sa urcam pe un drum de caruta in sus. Drumul urca foarte abrupt, dar pe masura ce castigam altitudine si peisajul este pe masura, iar caldura direct proportionala.
Zoom de pe deal pana la ansamblul bisericii fortificate din satul Hamba
Urcam, urcam si iarasi urcam pe drumul de caruta care duce sus in varful dealului. Eu ma gandesc ca este portiunea cea mai abrupta din traseu, dar abia spre final aveam sa aflu ca este numai una din multele portiuni de mega-urcat din traseu.
Nu trece mult timp si aud primele hamaituri de caini de la stana, semn ca stana este activa fiind la joasa altitudine, semn ca si cainii isi fac datoria, semn ca poate or fi mai multi si nu numai unul. Numai unul insa ne-a latrat, dar l-am calmat repede facandu-i niste poze in timp ce ii vorbeam mieros ca sa ma lase sa-mi termin treaba mea de documentare.
Urcam mai departe pe drum si dam si de stana principala, unde echipa de intampinare se rostogoleste vertiginos de pe deal intr-un cor de latraturi, hamaituri si schelalaituri. Se opresc insa brusc si destul de repede la un semnal aproape invizibil pentru noi de la cioban, cioban simpatic care ne povesteste despre oi si altele ale zonei. Concluzia pe care am tras-o eu: este important sa ploua, ca altfel este nasol (din intelepciunile ciobanului).
Mai urcam pana in punctul cel mai inalt al culmii, de unde spre mirarea mea se vor vedea inca inzapezitii Fagarasi. Din pacate este o nebulozitate in zona crestei, asa ca pozele nu ies prea bine, dar macar asa ca idee: linia aia subtire si alba de sub norii de la orizont sunt Fagarasii.
Mai mergem putin si vom intra in traseul de bicicleta clasic prin padure, cam asa este circa 75 % din traseu, cum se vede si din profilul de pe bikemap, o bucla care parcurge niste drumuri forestiere si niste poieni. Cu amintirea traseului de bicicleta de pa valea Hartibaciului, eram insa convinsa in sinea mea ca nu imi va place nici acest traseu de pe bikemap, dar fie, hai sa-l fac mai mult ca sa ma mai antrenez pe bicla. Acest traseu prin padurile Surii a reusit insa sa ma surprinda nu numai placut, dar din toate punctele de vedere, are cate putin din toate: diferenta de nivel de parcurs, rar mergi pe drept, zona de padure foarte curata si fara gunoaie, frumos inverzita acum primavara, caprioare cu fundulet alb foarte sprintare, am vazut si un iepuras cand am plecat din Hamba, panorame spre Fagarasi, ciobani, canton silvic, locuri de popas amenajate, soare sau umbra dupa preferinta (dupa prajeala din Trascau eram foarte dornica de umbra, eu care iubesc soarele, dar nici chiar atat de mult dupa cum se vede). Este un traseu pe care il recomand pentru o jumatate de zi de bicicleta, este si solicitant, dar destul de scurt in acelasi timp cat sa nu mori in sa de dureri posterioare, este foarte curat (repet, pentru ca am fost foarte impresionata de asta), este aproape de Sibiu si, in concluzie, chiar este foarte frumos. Incheiat spotul publicitar pentru acest traseu !
Spre sfarsitul turei incepe sa ma enerveze ca drumul tot urca si coboara si nu mai este asa de bun de caruta, ci este cu iarba si pamant cam moale, drept pentru care bag picioarele in pedale mai ceva ca la motoare. Ca sa fie setul complet la un moment dat ma si dezechilibrez si cad. De acum inainte voi avea insa o escorta personala de muste, care numai in dreptul ochelarilor mei vor zbura: nu, nici mai la dreapta, nici mai la stanga, langa ochii mei pe ochelari, acolo vor dansele, oricat ma sterg eu de transpiratie, oricat suflu in ele, oricat le dau cu mana, nu, in mod constant niste musculite enervante vor zbura acolo (poate faceau cu schimbul, ca se mai si inmulteau).
Se lasa seara si incep sa dispara mustele, eu ma bucur teribil ca tocmai incheiem si bucla si nu mai avem de coborat spre sat decat 7 km, dar fix atunci Marius face o pana. Mestereste el acolo de schimba cauciucul, mai mergem cateva sute de metri si alta pana. Mai sa fie ?! Cauciuc nu mai are, asa ca trece la peticit, noroc ca d-alea mai are destule, dar si noi mai aveam ceva kilometri de mers si nu avem de gand sa ii facem pe jos. Ceva era in neregula cu roata aia, ca si in lipsa unei alte pene, s-a tot desumflat roata.
Jos in sat inapoi in Hamba am ajuns pe-nserate, vazut apus frumos de soare, cainii erau la culcare demult, eu am jumulit un liliac de ale sale flori mov si mi le-am adus acasa, iar acuma miroase foarte frumos in toata casa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu