Somewhere, I'm over the rainbow: Muchia Tarata - cab. Podragu - valea Arpasu

Prima mea tura cu membrii de pe carpati.org. Faina tura, nici prea grea, nici prea usoara, organizatorul a comandat o vreme perfecta, la cabana Podragu nu a fost galagie in comparatie cu alte cabane, am vazut locuri noi pentru mine, capre negre si am cunoscut oameni si noi. Intr-un cuvant: o tura frumoasa care merita repetata.

Cum am ajuns in tura de pe carpati.org ?! Stau eu si tot studiez prognozele si nu ma hotarasc unde sa ma duc in week-end. Undeva as iesi, mai ales ca nu trebe' sa duc grija matzei care este plecata in vacanta la ai mei. Asa ca zburda soarecii pe masa (adica eu), cat nu e pisica acasa. Prietenii din Valcea fac ceva prea lejer, dar as vrea ceva mai greu. Ma tot uit pe la turele puse pe carpati, dar ori sunt de o zi in Bucegi, ori sunt prea departe, dar apare o tura in Fagarasi, nici prea departe, nici prea aproape, un traseu necunoscut mie - cu urcare pe valea Arpasului, dar si cunoscut mie, precum muchia Tarata. Traseu marcat, cumintel, fara stres, ma duc cu trenul, ma culege Dragos din Victoria, toate bune si frumoase. Oamenii pasionati de munte, nu de bautura, exact asa cum imi aminteam eu din turele mele de altadata, super, la fix.

Lasam masina la intrare in Sumerna si o luam pe drumul forestier ce ne conduce spre muchia Tarata. Nu prea imi place sa urc pe muchia asta care zici ca urca in cer si nu la Podragu, dar ma supun dorintei organizatorului. Sunt foarte dornici de miscare, doar vin din Bucuresti ei, si o tasnesc cu totii in sus, eu ramanand in urma ca ma misc incet. Nu mi-am luat nici cine stie ce apa la mine, ca stiu ca vom alimenta la izvor la Sipot, dar caldura este atat de mare, incat regret decizia prosteasca de a pleca doar cu putin lichid pana la prima sursa de apa. Urcam, si urcam, si iar urcam. Depasim drumul care intuim ca duce la cabana Arpasu - drum de memorat pentru alte dati cand coborarea pe Tarata ne poate scoate la cabana Arpasu, 5 km mai incolo de Sumerna. Continuam o urcare deosebita pana la izvor la Sipot. Merg constant in ritmul meu pana ajungem in muchie la gol alpin, panorame si caldari alpine. S-a dus urcarea aia scarboasa !

De acum inainte pana in saua de deasupra Podragului vom merge numai pe muchie, vom merge cu totii constant si incet, caci avem de pozat multe lucruri furmoase si interesante, pentru mine mai ales florile care parca pana acuma nu le-am mai vazut.

Poteca merge pe sub muchie in dreapta cum urci, rar ajunge chiar intr-o sa din muchie sau pe varf, asa ca vom vedea mai ales Valea Arpasului cu Turnurile in dreapta noastra in sensul de urcare si mai putin Valea Ucea Mare in stanga muchiei noastre.

Poza regizata de marele artist in viata, Dumi: mi-o facut vreo trei poze pana cand a fost in sfarsit multumit !

Adrian, Adriana, Dragos si cu Dumi in Muchia Tarata facand poze, admirand peisajul etc.

Muchia Turnurilor vazuta in primul plan din Muchia Tarata, urmata fiind de Albota, Vaiuga etc.

Ajungem la valcelul care coboara la Cabana Turnuri (punctul mic rosu din vale este acoperisul cabanei), depasim valcelul, incepem urcarea cea mai sustinuta a muchiei, ajungem in varf, depasim varful, incepem sa coboram, se vede si Lacul Podragu si numai bine ca ne mai punem la o admirat de panorama.

Lectia de geografie: "Hai Dumi, arata-ne care este vf. Vanatoarea lui Buteanu, Lespezi, Caltun etc !" Dupa acest scurt popas ne continuam drumul spre Cabana Podragu, avand in permanenta in fata noastra vf. Tarata (pana la care muchia nu continua) si poteca ne va cobora spre Caldarea Podragului.

Dupa o ultima privire la Valea Ucea Mare, ne intoarcem 180 de grade si incepem sa coboram pe un horn in caldarea intermediara a Vaii Arpasului, o vale cu foarte multe praguri glaciare, desi pare destul de modesta vazuta de sus. Dar la fata locului urci si cobori de numa' numa.

Coboram mai abrupt spre caldarea Podragului si vedem toata valea care coboara spre Turnuri.

Valea Arpasului vazuta din drumul spre Cabana Podragului (prima muchie din fundal este muchia Turnurilor)

Varful si Lacul Podragu vazute din coborarea spre cabana omonima drept de sus din muchia Tarata

Ajungem la Lacul Podragu, unde initial vrem sa stam la imbaiat picioarele. Nuuuuuu, ca cica sa mergem la cabana sa ne luam locurile in primire, zice organizatorul. Asa ca ne bosumflam cu totii si ne conformam sefului. Evident ca nu ne-am mai intors la lac, ca ni se parea departe pe urma. Dar ne-am dus sus in creasta la Saua Podragelului, ca era si mai departe decat lacul si avea panorama mai frumoasa. Numai Adriana a ramas la cabana, in rest eu cu Adrian am urcat primii, apoi au venit si Dragos cu Dumi pana in Saua Podragelului de unde se vede si lacul omonim. Eu am mai continuat pe muchie pana unde aceasta incepe sa coboare abrupt in jos, transformandu-se probabil in muchia Turnurilor, apoi m-am intors la cabana.

Vedere spre Lacul Podragel cu suita de muchii nordice in fundal pana in Varful Vanatoarea lui Buteanu

Caldarea Podragelului cu varful Mircii in stanga detot si varful Arpasu Mare in fundal

Frumoasa muchie a Turnurilor (stanga), respectiv Tarata (dreapta) ce coboara spre cabana omonima in tot lungul vaii Arpasului

Intorsi cu totii la cabana ne strangem ”in jurul focului.” Care foc, ca abia daca avem 2 becuri chioare in sala de mese (dezolanta atmosfera), mai mancam o ciorba si un sandwich, desi intra greu hrana asta rece, apoi ne bagam la somn pe la orele 22.00 p.m. Adorm greu, de fapt am impresia ca nu dorm deloc, desi timpul zboara foarte repede cand ma uit pe ceas. Ciudat este ca a doua zi de dimineata acelasi lucru mi-au spus si Dumi si Adrian, deci o fi fost ceva in atmosfera, o fi fost luna plina, cine stie ce a fost, de' am dormit cu totii cu sentimentul ca nu dormim. Dar cica totusi am dormit cu totii, caci in scurt timp ne mobilizam si pe la orele 9.00 a.m. dam sa plecam.

Poza de grup dimineata la Cabana Podragu inainte de plecare (de la stanga la dreapta): Iuliana, Adriana, Dumi, Adrian si Dragos (organizatorul)

Cabana Podragu ramane la altitudine in timp ce noi ne incepem coborarea pe Valea Arpasului. Valea Arpasului nu o mai facusem niciodata, doar o vazusem de sus de pe Muchia Tarata si de jos de la Cabana Turnuri. Eu imi imaginam ca de la Turnuri se urca un prag glaciar si gata, ai ajuns la Podragu. De fapt am coborat un prag, apoi o curba de nivel foarte descendenta la stanga, apoi iar pe vale, si la final mai coboram un prag glaciar zdravan inspre Cabana Turnuri. Pe acest prag un cioban prinsese semnal la telefon si il punea pe fii-su sa vina in Sumerna sa ii aduca tigari, ca se plictisea la stana.

Coboram si ultimul prag glaciar si intram intr-o padure deasa de brad, cu o poteca ce serpuieste foarte abrupt pana la paraul ce curge pe langa Cabana Turnuri. Vazusem paraiasul asta numai iarna, si inca in ce conditii iarna, dar niciodata nu mi-l imaginam atat de frumos, atat de sclipitor si de cristalin, ca-n poeziile despre natura. S-or fi inspirat si poetii din ceva cand scriau. Paraiasul tocmai formase un bazinas cu apa limpede, cristalina, sclipitoare si cu pietricele pe fund.

Ajungem la Cabana Turnuri si Adriana se pune pe comandat o omleta in toata regula. Vom poposi asadar mai mult pe aici, mie culmea nu mi-e foame, ca m-am chinuit sa mananc un sandwich de dimineata si acuma sunt satula. Drept pentru care, in lipsa de alte preocupari, imi gasesc una deosebit de inteligenta, pe masura peisajului: ma joc cu cateaua Jessie.

M-am chinuit ceva ce-i drept sa fac animalu' sa se uite la aparat, dar n-o vrut. Era atat de incantata ca ma jucam cu ea, incat se misca mereu, ce sa stea patrupedu' la aparat, ea vroia joaca multa. Si a avut joaca multa si mancare multa, ca fiecare ii mai pasam cate un biscuite ceva, ca era cersetoare mare gagica: avea niste ochi, de' cand se uita clipind la tine mieros, te muiai imediat si ii dadeai ceva de mancare. De-ale Turnurilor!

Poza de grup de la plecare de la Cabana Turnuri (de la stanga la dreapta): Adrian, Dragos, Adriana, Dumi si Iuliana

Parasim Cabana Turnuri si incepem sa coboram pe curba de nivel ce merge paralel cu firul vaii. Incerc sa memorez cat mai bine locurile pentru viitoare ture de iarna pe aici, sa nu mai bantui noaptea cautand marcajele si poteca ascunsa sub metri intregi de zapada. Pe moment cred ca am tinut minte ceva, acuma insa dupa nenumarate alte ture, mi s-au sters deja memoriile. Dar am remarcat insa un nou indicator spre Turnuri, adica este marcaj si se poate urca sus pe Turnuri sau sub Turnuri.

Valea pana inspre drumul forestier as putea spune ca mi se pare mai frumoasa vara decat iarna, poate pentru ca imi place mult mai mult sa vad contrastul dintre apa care curge abundent si cu sonor la vale si pamantul pietros si cu muschi si iarba. Este mult mai dinamic totul vara, iarna totul sta prea nemiscat (tot ca-n poezii, da' cu natura moarta). Niste magari carau mititeii de ei sus proviziile la cabana Turnuri.

Pe drumul forestier ajunsi, taman bine ca ni se face iarasi foame. Nu stiu cum, ne punem sa mancam la marginea drumului. Numai Dragos merge mai departe la vale, dar eu cu Adrian, Dumi si Adriana nu prea ne vine sa ne continuam drumul prin soare, asa ca mai incercam sa mai lungim momentul umbrei cat de mult putem.

Adrian, Dumi si Adriana la popaso-picnico de la marginea drumului. Si pentru ca vreau sa inchei cu ceva frumos, uite ce macro am reusit sa fac la floricele. Mi-am tras aparat mic detot si face poze de iti tai rasuflarea.