Inceput de sezon la schi - 22-23 dec. 2012

Imi doream sa ajung si eu la noua Cabana Ciucas, drept pentru care ma inscrisesem prima in tura lui Ghidul de pe carpati.org. 3 zile in Ciucas, cu o urcare pe varful Ciucas (speram eu in conditii de iarna) si o fataiala pe plaiurile Ciucasului pana pe vf. Gropsoarele si inapoi. Dar, cu cateva zile inainte ma suna ghidul spasit sa imi spuna ca ar cam vrea sa amane tura, ca prietena, ca aia, ca ailalta. Imi face insa contra-oferta de ski in Poiana Brasov pentru ziua de duminica, gogoasa pe care o rumeg si o inghit imediat, ca eram flamanda de ski. Auzisem insa ca au facut mari modificari in Poiana Brasov, asa ca aveam restanta si la acest capitol: sa vad marea infrastructura de ski din Romania. Ca sa fie setul complet insa, ma zgandare si Petru cu o propunere asemanatoare, dar incepand de sambata.

Ma intalnesc sambata dimineata cu Petru in gara Brasovului, urcam la Poiana, Petru inchiriaza schiuri, eu ma echipez si ne luam abonament de 4 h de dat. Fiind ceata ne-am cam dat la oha, ca nu prea reuseam sa ne dam seama pe unde nimerim, se facusera si multe legaturi intre partii, asa ca ne tot trezeam dintr-o partie intr-alta, de la un telescaun la altul etc. Ceata la mine nici nu are un efect foarte benefic, mai ales daca ma misc repede si simt de cateva ori cum mi se pune stomacul in gat. Dar ma incapatanez sa ma dau, ca avem abonament doar pe 4 h si deci ma dau, nu stau. Am coborat cam continuu in cele 4 h de abonament, si am acoperit clar toate partiile din zona: cam 3 partii mari si late, dar cu multe interconexiuni intre ele (Lupului, Sulinar si pe sub Teleferic). La inceput am facut si pe monitorul cu Petru, dar fara succes, ca dupa ce nu am mai stat cu gura pe el, iar schia imprastiat in toate directiile si cu mainile cu betele pe sus, de' ziceau ca este antena parabolica de prins bulgarii.

Am avut in schimb bucuria sa il reintalnesc pe Lau' din Brasov si imediat imi propune o tura a doua zi in Ciucas. Evident ca accept la fel de imediat, oricum nu prea mai aveam chef sa revin in Poiana Brasov si a doua zi, bifasem deja tot ce se putea pe anul acesta, asa ca m-am aranjat instant. Seara Petru se hotaraste sa plece mai departe spre Focsani, eu ma duc la Paul si reusesc sa-mi reamintesc unde locuia, iar a doua zi abia pe la 10.30 a.m. reusim sa plecam in Ciucas cu Vali si Lau'. Vine Vali sa ma ia de la Paul, pe urma trecem si pe la Lau' sa-l culegem de acasa. Mergem cu masina in Pasul Bratocea (ca sa avem altitudine de plecare) si ne echipam cu piei de foca si tot ce trebuie pe noi.

Vali si Lau' la echiparea cu clapari si toate cele inainte de plecarea in tura pe schiuri

Din Pasul Bratocea urmam poteca clasica pe culmea omonima, numai ca acum este practic de nerecunoscut. Eu cel putin nu mai fusesem iarna pe aici si mi se pare ca este foarte diferit, plus ca este foarte multa zapada. De fapt zapada schimba totul, altfel vedeam poteca si drumul clar, asa drumul este pe oriunde iti doreste inimioara. Dar altfel, un taram ca in basme ce sa zic, cu toti brazii imbracati in zapada, mult mai bine decat pe partia cu gheata de la Poiana Brasov.

Eu o iau inainte, ca stiu ca ma misc incet la deal cu namilele in picioare, iar Lau' si cu Vali' ma ajung din urma cat ai zice 'peste' in poiana cu stana de sub releul de la Coltii Bratocei. In poiana zapada mare si ma tot uit si imi fac calculul pe unde sa urcam ca sa fie mai usor. Deocamdata este zapada tare si chiar ma bucur ca mergem pe o semi-curba de nivel fara sa bat poteca de schiuri. Dar situatia se va schimba in curand. Deocamdata urcam si regrupam toti trei mai sus de stana, unde are loc clasica pauza de poze. De aici Vali o ia inainte si eu cu Lau' (care avem schiuri mai grele) avansam lipa-lipa incercand sa ne tinem dupa el, dar daca as fi stiut eu ce ma asteapta ?!

Lau' uitandu-se in directia spre care cica mergem sa ne dam cu schiurile la vale (de fapt ne-am dat pe partea cealalta a muntelui, pe undeva ce nu se putea vedea de aici de jos de langa stana)

Urcand prin poiana cu stana de sub releul de la Coltii Bratocei: Vali si Lau' deja au luat-o in fata

Din poiana cu stana de sub releul de la Coltii Bratocei, avem o vedere superba spre creasta Zaganu-Gropsoarele si muntii Siriu din fundalul indepartat

Ajungem sub releu si de aici incepe adevarata provocare. Vali se fofileaza in niste serpentine abrupte si rupe poteca pe schiuri in sus pe sub Coltii Bratocei, dar numai el stie cum face asta fara sa alunece inapoi la vale. Urmeaza Lau', apoi eu care ma afund cu betele pana la maner in zapada (ca pe betele de schi nu am decat rozete mici si alea de trekking stau frumos acasa). Canci sa ma pot ajuta de bete, trebuie sa ma bazez numai pe picioare. Pun in unele locuri inaltatoarele la maxim, dar chiar si asa panta este suficient de mare si alunec la vale in spate cu schiurile. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi.  Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Fac un pas inainte si 3 inapoi. Si chestia asta repeta de nu stiu cate ori si va constitui calvarul vietii mele pentru urmatoarea ora. Pe Vali nici nu il mai vad in fata, il mai vad in schimb pe Lau' din cand in cand, asteptandu-ma in punctele cheie ale traseului ca sa nu ma pierd. Urcam si urcam, am impresia ca trece o vesnicie, desi avem de parcurs doar portiunea de culme pana deasupra Coltilor Bratocei.

Inainte sa iesim deasupra Coltilor Bratocei, incepe o curba de nivel, numai bine pusa acolo pentru momentul in care era sa cedez nervos, nemaisuportand toate serpentinele alea abrupte pe care imi alunecau schiurile in spate la vale. Aici pe curba de nivel este dragut si imi place, ca urca incet, doar ca, la trecerea printr-o portita intre doua randuri de stanci trebuie sa imi dau jos schiurile.

Urmeaza o curba de nivel care ma incalzeste de bucurie ca nu mai am de urcat serpentine cu namilele in picioare, dar incep sa inghet de la vantul care imi sufla de pe partea cealalta a culmii.

Ajung intr-o sa si il vad pe Vali oprit in bataia vantului la poze. Traversam culmea pe o curba de nivel pe din dos si ajungem intr-o noua sa, unde Lau' se oprise si studia zapada de pe valcel ca sa ne hotaram pe unde ne schiem la vale. 

Incepe fericirea maxima in bataia vantului: in primul rand ceafa mea inghetata la propriu. Incerc sa o protejez cu ce pot (si regret ca nu mi-am luat gore-tex-ul cu mine). Apoi urmeaza scoaterea pieilor de foca in frigul cel mare si chinuie-te de le pune si folia lui masa pe spate ca sa nu se duca lipiciul (tot in vantul cel mare). Sincere multumiri lui Vali care m-a ajutat, ca altfel mi se infasura toata folia aia de la pieile de foca in jurul capului de la vantul ala.

Lau si Vali pregatindu-se de coborare, toate astea in vantul masii (a se remarca pantalonii umflati de vant ai lui Vali). Lau' o da primul in jos si vrea film. Ce film, ca eu cu Vali inca mesteream la echipare. Urmez eu (filmata de Lau') si apoi vine si Vali (filmat si el tot de Lau'). Binenteles ca mie imi ramasese destul lipici de la pieile de foca pe talpa schiurilor si nu alunecam atat de bine, dar noroc ca prin pulvar se aluneca suficient de bine si asa si mai imi franeaza din viteza.

Dupa cateva viraje pe o crusta tare si batuta de vant, nimeresc intr-un pulvar extraordinar. Virajele curg ca unse si deja nu mai pot sa ma opresc de bucurie. Nu mai ma dadusem demult prin asa pulvar si mai ca si uitasem ca exista asa ceva. Pulvarul este destul de usor, stratul mic si panta abrupta, asa ca si schiurile mele de freeride se comporta bine si alunec cursiv la vale. Daca as fi avut schiuri mai grele ar fi fost mai nasol, daca as fi avut Movementul lui Lau' de freeride as fi plutit ca el peste zapada. Trebuie sa stau insa tot pe spate ca sa nu imi intre varfurile in zapada, care este din ce in ce mai mare pe masura ce ajung mai jos pe valcel. Desi schiurile de freeride sunt gandite ca sa aiba varful mai ridicat decat restul modelelor, se pare ca pulvarul din Ciucas este mare detot si tot virez destul de greu daca nu stau pe spate. Ajung langa Lau' si ma opresc sa ma odihnesc. Apoi coboram tot valcelul pana jos in padure, de unde va trebui sa urcam inapoi, fiindca la baza acestuia era o saritoare.

Cam asa arata valcelul pe care l-am schiat noi ! Numa' pulvar ! Vali si Lau' vor urca din nou pana sus si se vor mai da o data, eu insa simt ca nu mai a chef sa urc atata inca o data, mai ales ca soricelul din stomac chitaie destul de tare. Ma opresc la pauza de masa intr-un punct de unde Lau' imi arata ca vom traversa pe curba de nivel in valea vecina printre copacei si de acolo vom schia in jos pe un drum stiut de el pana la un forestier. Imi fac culcus in zapada si ma asez pe schiuri ca pe scaunel si pana vin baietii reusesc sa mananc un sandwich care intra insa foarte greu fiind foarte uscat (si termos cu ceai cald nu am) Mi se face ingrozitor de frig, asa ca pornesc in traversare spre valea vecina pana ajung Lau' si cu Vali la mine, apoi ma intorc din drum ca nu ii mai gaseam printre marii copaci cu zapada, urlu dupa ei, dar nu ii aud cand imi raspund si tot asa, pana ce ne intalnim.

Peisajul din zona este insa cu adevarat de basm, copacii incarcati de zapada neatinsa, peste tot este un pulvar superb. Si ca sa fie setul complet, intr-adevar a iesit si soarele si zapada sclipeste in lumina ca si cum tot bradutii ar fi impodobiti de o mana fermecata.

Traversam in valea vecina si incepem sa ne dezechipam de pieile de foca pentru coborare. Clasica poveste cu scoate pieile, pune-le folia pe spate, stai ca s-a rasucit, este frig afara, dar fa chestia asta fara manusi ca altfel iti ia o vesnicie, noroc ca suntem incalziti, Vali iarasi ma ajuta sa scot pieile ca eu nu am forta sa trag de capatul de cauciuc si sa le scot de pe varf. Pfiu, gata, sunt echipata, gata de coborare. Coborarea asta este mai hard-core, ca este printre braduti si pe zapada foarte mare, asa ca pana ajungem in firul vaii eu merg practic in plug, ca pana nici schiurile de freeride nu reusesc sa stea cu boturile afara din atata zapada !

In firul vaii continuam slalomul printre copacei, doar ca mult mai rari si ajungem intr-o poienita. Poienita o traversam si intram pe un drum forestier in stanga. Mergem pe drumul forestier cateva sute de metri, apoi ajungem intr-o sa de unde Lau' stia un drum la dreapta printr-o noua poiana (dar prin care am fi ocolit), dar acum uitandu-ne pe GPS ne gandim sa o luam pe valcelul din padure din stanga. GPS-ul arata un drum forestier la cateva sute de metri mai jos, ne hotaram sa schiem prin padure pana acolo, rugandu-ne sa nu cumva sa dam de vreo saritoare sau sa ne trezim cocotati deasupra unor stanci in pozitie de imponderabilitate. Nu ne-am trezit, dar a trebuit sa ne strecuram printre niste randuri de stanci, iar apoi am nimerit in forestier.

In forestier bagam lipa-lipa pe urme de urs, urme proapete de urs, urme multe de urs, care serpuieste, revine la drum, apoi se duce pe la copaci si rupe scoarta de pe acestia ca sa aiba si el ceva de mancare. Din seria "cica ursul hiberneaza iarna". O hiberna, dar se pare ca isi face provizii pentru masa din ajunul Craciunului. Si mergem pe urme de urs pana iesim la lumina lunii in poienita cu stana de sub releul de pe Bratocea.

Luna este superba, cerul asemenea, zapada sclipeste in lumina apusului si a lunii, nu regret ca m-am chinuit atat cu schiurile de tura pe serpentinele alea la deal, prin vant si frig. Aceasta iesire in poiana la clar de luna mi s-a parut absolut dementiala. De obicei ma feresc sa ma prinda noaptea pe traseu, ca stai mai prost cu orientarea. Acum insa, fiind pe drum forestier nu aveam cum sa ne pierdem, si pot spune ca luna stralucitoare cu zapada si cu cerul semi-instelat facea toti banii. Cred ca povestile au avut de unde sa se inspire cand au descris peisaje superbe. Nu mai este nici frig, nu mai bate nici vantul, baietii fac poze si se vede in zare si creasta Zaganu-Gropsoarele.

 In poiana de sub Coltii Bratocei, la plimbare sub clar de luna inapoi spre masina

Vedere spre creasta Zaganu-Gropsoarele din fundalul apropiat si muntii Siriu din departari

La final, baietii isi mai scot inca o data pieile de foca in aceasta poiana pentru cateva sute de metri de forestier la vale pana la masina. Eu insa nu mai am chef de sportul asta, deja l-am aprofundat de prea multe ori astazi si prefer sa merg pe piei de foca pana la masina. O iau inainte si dau strigate de urs, dupa ce Vali ma incurajase ca sigur nu umbla un criminal in serie noaptea pe drumul forestier.

Ajungem la masina, ne schimbam, inghetam la picioare bocna pana la Brasov (ca Vali nu are incalzire buna in masina), il lasam pe Lau' acasa, ma lasa Vali' pe mine la gara, imi iau de mancare, bag in mine hamesita in sala de asteptare uitandu-ma la niste aurolaci care se tot perinda prin gara si se iau la bataie. Clasic, de Romania. Ajung la Sibiu pe la 23.00 p.m. si ma apuc de uscat tot echipamentul de schi, ca dupa o veritabila tura de freeride printr-un pulvar exceptional.