Intalnirea de iarna carpati.org - cabana Sambata - 9-10 februarie 2013

Intalnirea carpatistilor de asta-vara/toamna o ratasem. Era la cort si inca eram terifiata de sfatul terapeutului sa nu car rucsac greu, ca abia mi-am reparat coloana. La intalnirea de iarna vin insa musai, mai ales ca este la cabana la Sambata. Taman bine ca nu am mai fost de ceva vreme acolo ca au tot fost alte trasee in planuri, asa ca, acum, iarna, cu zapada, risc de avalansa, ceata, toate ingredientele pentru o tura banala pana la cabana si inapoi. Ma inscriu inca de la inceput la intalnire si urmaresc cum lista participantilor creste vertiginos.

Se apropie si ziua maretului eveniment si oamenii incep sa se retraga pe capete. Se retrag atat de multi, ca organizatorii ne spun ca va fi destul loc in cabana si pentru cei ce vroiau sa stea la cort, asa ca toti "boschetarii" se muta cu mic cu mare in cabana. Eu raman sa merg cu Bucur din Sibiu, Ratza din pacate si-a operat baietelul de hernie si nu mai poate veni, iar Mihaela (sotia lui Bucur) cica a preferat sa mearga pana la  urma la Paltinis la ski. Plecam din Sibiu abia pe la 10.30 a.m., ca sa fim punctuali la ora 12.00 a.m. la Complex Sambata de Sus. Pe drum ma suna Max sa imi spuna ca nu ne mai asteapta la Manastirea Sambata, ci au urcat cu masina deja sus la Pastravaria si Pensiunea Floarea Reginei. Se poate urca, doar putina gheata (a.k.a. 'gheata lui Max'), asa ca mergem si noi inca 2 km cu masina si ne parcam acolo.

La Pastravarie ce sa ne vada ochii. Max cu gasca si-au comandat de mancare si acum asteapta comanda, si asteapta, si asteapta, imi comand si eu o ciorba, si-asa nu am mancat teribil de mult de dimineata. Imi vine si mie borsul de peste, in nici un caz fierbinte, dar caldut. Norocul lor ca mi-era mie foame. Mancam, platim si in sfarsit plecam. Fix inaintea noastra mai plecase inca un grup format din mai multe masini care venisera intre timp cu membrii carpati.org, dar cum noi mancam, nu ne-am alaturat.

Eu cu Stefan Dumitriu si cu Bucur Borjoga plecand de la Pastravaria Floarea Reginei

Plecam, drum forestier, ma doare piciorul de la intinderea de ligamente, dar nu ma las. Ma gandesc ca saptamana trecuta in Hasmas ar fi trebuit sa ma doara mai tare (si m-a durut) si am rezistat, asa ca acum, dupa o saptamana de pauza de la Insanity ar trebui sa nu mai am probleme de nici un fel.

Continuam urcarea si ma mir teribil sa vad ca drumul forestier a fost lungit si batut bine, nu se mai vad urmele viiturii de acum cativa ani de pe vale. Ce inseamna sa ai interes sa faci micro-centrale, s-au gasit imediat bani de refacut drumul forestier. Se  termina si drumul, incepe si urcarea, domoala rau urcarea.

Mergem si mergem, trecem apa si incepem sa mergem in lungul vaii in sus si in jos pana ajungem la primele valcele din zona cabanei. Foarte repede mi se pare ca am ajuns, desi am mers conform indicatorului, cu pauzele lungi si dese. Ca sa mai tragem de timp si sa nu ajungem atat de devreme, ne oprim atunci la un ceai cu care Max ne imbiase inca de jos, dar noi vroiam sa ne fie mai intai frig, ca sa avem motiv sa bem ceai fierbinte din termos. Fain termos, modelul ala negru de la Primus, cred ca d-ala imi iau si eu, ca al meu a decedat. Ne racim insa, asa ca suntem obligati de frig sa plecam mai departe si in scurt timp ajungem la cabana. Scurt a fost traseul asta si acum ne pandeste seara de cabana si socializare, asa ca nema' alte trasee. Speram insa duminica la un traseu, dar prognoza nu a tinut cu noi, nici sa urcam pana sus la chilia parintelui Arsenie Boca.

In cabana, Vasile Popescu ne primeste si ne duce la locurile fiecaruia in camere. Am nimerit intr-o camera care nici nu stiam ca exista la cabana, se intra dintr-o camera intr-alta. Si ne-am pus pe facut focul, caci era destul de racoare in camere si avea sa se faca frig destul de rapid dupa ce focul nu mai ardea. Asa este cu sobele astea pe aici: mori de cald cand este focul facut, mori de frig cand se stinge. Ne schimbam de haine care are cu ce, eu nu am ca de obicei, dar in schimb ma asteapta Claudiu jos cu o bluza de merrinos de la reduceri de la Craimont. Ne punem pe mancat, apoi pe baut, apoi vine momentul prezentarilor personale: nume, nume pe carpati.org, ce ai facut, daca ai mai mers cu carpatistii, daca esti la prima intalnire carpati etc. Chestia asta dureaza, in timp ce Vasile extrage dintr-o punga numele nostru la intamplare, ca sa nu mai fie plangeri care este primul si care este ultimul.

Surprinsa de catre Max in timp ce imi faceam prezentarea 

Surprinsa intr-o poza cu Senty din Vaslui (senty este userul de pe carpati.org)

 

Dupa prezentari urmeaza o pauza, iar mancam, sunt hranita ca cica-s slaba, si apoi iar avem reuniune cu carpatistii, de data asta insa la tombola cu premii. Nu castig nimic. Apoi incepe seara de cantece si cantece faine de munte pe care mi le doream demult sa le aud intr-o asemenea atmosfera, cu multa lume, in sala de mese, primind si intariri mai tarziu de la salvamontisti, care vorba aia, ei asta fac acolo cat stau sa astepte sa-si rupa vreunul picioarele pe munte, stau si canta, fain cantau.

Pe la 1 noaptea cedez oboselii si ma duc sa ma culc, dar nedormind in patul meu, adorm foarte tarziu si foarte greu, mai trebuie sa ma duc si pe la toaleta pe afara, vad ca lumea inca era la datorie la cantat la 3.25. a.m., ma duc inapoi la somn si in sfarsit dorm, desi mi-este cam racoare in sacul subtire de dormit, ca foc in soba nu mai aveam demult.

Duminica dimineata ma scol pe la vreo 9.00 a.m., si desi am impresia ca nu am dormit mai deloc, ma simt odihnita. Luam micul dejun jos in sala de mese si pe urma ne tot pregatim sa plecam, ca ninge afara nevoie mare cu fulgi mari.

A doua zi dimineata, lipita de caldura sobei de teracota in care mocneste domol focul

Prin ninsoarea densa, abundenta si cetoasa, se indreapta spre un pastrav, trupa lu' papuc care coboara prin nameti de la cabana din Valea Sambetei.

Reusim performanta de a pleca in jos abia pe la 11.30 a.m., in timp ce la ora 13.00 p.m. eram deja la Floarea Reginei, consumand o Silva Neagra si asteptand sa prinda odata pastravul ala din piscina. 

Ovidiu cu Varverica si cu doi organizatori ai intalnirii de iarna carpati.org

N-am facut poze cu pisici si catei, desi erau foarte draguti, dar m-am consolat sa smotocesc bine animalul care toarce, in timp ce Stefan mai intindea o mana peste Senty ca sa ajunga la motanul care statea la mine in brate si sa ii traga si el o smotoceala.

O bucata din mine surprinsa cu un pisi frumos de la cabana

PS: Am facut putine poze, asa ca destule din cele de mai sus sunt facute de cei de la cabana si mai ales de catre Max, care era fotograful sef al intalnirii de iarna.