La schi in muntii Sureanu - 27 ianuarie 2013

De mult aveam in plan sa revin in muntii Sureanu, mai precis dintr-un noiembrie 2010 cand am reusit sa facem doar un circuit in jurul cabanei Sureanu (dar cu cortul), din cauza lipsei hartii in dotare. Am ratat atunci Iezerul Sureanu si am fost foarte necajita, ca mie imi plac foarte mult lacurile de munte si mi-as fi dorit enorm sa il pot macar poza. Am ramas cu dorul de Iezerul Sureanu si inca nu mi-a fost indeplinit. Ma tot gandeam ca fiind un munte usor, ar fi bine sa merg acolo iarna cu schiurile de tura. Uite ca gasca cu care voi pleca la ski in Austria pe Valea Zillertal imi propun o parte din ei sa ne cunoastem si sa mergm la ski in Sureanu (ski de partie insa).

Mai vorbisem cu Horia despre acest subiect, mai vorbisem si cu Roxana, si cu Ghibanu', dar ori imi spuneau prea tarziu si deja aveam week-end-ul aranjat, ori nu puteau ei cand puteam eu. In acest week-end sunt dispusa sa merg si la o zi pana in Sureanu. Pana la Sebes ma duc cu microbuzul si de acolo ma culege Horia care venea din Blaj (desi locuieste in Sibiu). Mergem pana in Sugag cu masina lui si acolo tragem la casa parinteasca a lui Florin. Florin si Roxana erau inca la masa de dimineata, la care ii mai acompaniem si noi cat de cat, eu mananc ca disperata, ca nu stiam cata mancare oi gasi la ski in Sureanu. Din Sugag plecam cu jeep-ul lui Florin si ne leganam agale pe langa lacul si manastirea Oasa, apoi mai departe spre ski resort Sureanu.

Drumul de iarna este foarte bun, mai bun ca vara categoric, este batut si nu este nevoie de lanturi. Trecem de Luncile Prigoanei, trecem de Poarta Raiului cu a sa mega-pensiune Sf. Petru, si apoi ajungem in parcarea de masini care este mult mai libera decat ce stiam eu ca existase la inceputul anului la Vidra. Ne echipam, cumparam 20 de puncte (20 de coborari f. scurte cu teleschiul si 10 coborari mai lungi cu telescaunul). Urcam mai intai cu teleschiul si facem cateva coborari de incalzire, dar partia mi se pare prea scurta si este inca ceata. Apoi ne mutam la telescaun. Aici este altceva, pentru ca telescaunul urca mai sus inspre Varful Ausel si ajunge intr-un punct mai inalt, unde deja este soare, marea de nori coboara si lasa prada ochilor nostri cele mai frumoase panorame: spre muntii Retezat, spre muntii Parang si spre ale sale varfuri principale de Sureanu: varful omonim si varful lui Patru.

Poza de semi-grup (de la stanga la dreapta): Roxana si cu mine si jos este Horia

Cand fusesem eu in 2010 nu stiam decat de existenta a doua teleschiuri rahitice in zona, care mai mult de cateva sute de metri nu iti ofereau, dar cu acest telescaun si cu multiplele posibilitati de coborare de la punctul sau terminal, se schimba discutia. As putea chiar spune ca ski resort Sureanu in momentul de fata bate clar ski resort Vidra, in primul rand prin altitudine si posibilitatea de partii cu zapada si nu cu gheata, in al doilea rand prin numarul de variante mai multe de coborare si in al treilea rand prin existenta unui apres-ski la statia terminala a telescaunului, care este foarte modest dimensionat, ofera privelisti de exceptie, un ceai, o ciocolata calda si mult fum de tigara daca esti un nesimtit.

Posibilitatiile de ski de tura sunt nenumarate, avand posibilitatea sa urci cu telescaunul si pe urma sa continui spre varful lui Patru sau sa te duci pana in sa si sa urci cu telescaunul pana sub varful Sureanu. As fi vrut sa fac macar una din aceste doua incursiuni, dar ceata a venit mereu in valuri si, fiind singura cu piei de foca, mi-era sa nu ma ratacesc prin valatucii de apa sub forma de vapori. Dar mi-a promis Florin ca mai la primavara bagam ture de schi pe aici, cand or sa dea brandusele si o sa schiem printre ghiocei.

Statia de capat de la telescaunul care duce sus pana aproape pe Varful Ausel (in fundal Vf. lui Patru)

 

Statia de capat de la telescaunul care duce sus pana aproape pe Varful Ausel (in fundal Vf. Sureanu)

Vedere de pe partiile de ski pline de pulvar spre Varful Sureanu

 

Vedere de pe partiile de ski pline de pulvar spre Varful lui Patru

La telescaun am facut vreo 9 ture, puteam sa fac si mai multe, dar deja cam bifasem toate variantele de coborare (3 partii + nenumarate off-pist-uri printr-un pulvar usor neatins). M-am bagat printre tot felul de braduti, am coborat prin tot felul de vaioage si nu era greu sa te orientezi, caci prima partie era de fapt un lung drum care cobora agale pe sub Varful lui Patru, apoi cotea 180 de grade stanga si racola toate celelalte partii. Deci pe oriunde ai fi luat-o printre partii, jos in vale dadeai in partia sub forma de drum si ajungeai la telescaun.

La intoarcere ne-am oprit la Florin in zona la Taul Bistra sa mancam, era restaurantul unei rude de-ale lui (ca vorba lui: in Sugag jumate-s din familia Ghiban), iar dupa masa copioasa eu am cazut rapusa. Pe drum spre Sibiu m-a provocat Horia sa il tin de vorba, eu speram sa ma lase sa dorm, dar cum el era sofer, m-am simtit datoare sa nu il las sa adoarma. In fond si la urma urmei poate era si el obosit. Am ajuns in Sibiu cu multe planuri de ski de tura in Sureanu, cu bucuria descoperirii unor locuri noi si cu visul asteptarii saptamanii de ski din Austria.