Valea Sugarilor reloaded - 30 martie 2008

Cum era si normal, daca nu am fost pe Sugari de 2 ani, las' c-o facem intr-un an de 2 ori. Duminica prestam la tura tot numa' eu si Crisa. Dupa ce dormim ca porcii si mancam tot ca porcii de dimineata, alergam repede repejor sa prindem cabina de 10.00 a.m., drept pt. care usuram digestia, ba chiar o accentuam, incaltate fiind in clapari si cu schiuri in carca.

In fine, prindem cabina din Busteni, sub amenintarea ca e ultima cabina care urca, ca cica bate vantul sus. Vantul oricum avea sa se linisteasca mai incolo, dar noi il infruntam cu drag pana in saua Sugarilor, batandu-ne aproximativ din fata. Dovada, glugile pe fata la maxim. Si iara mi-am lasat cagula acasa.

Crisa inhainurata pana in dinti in drum spre marea vale a Sugarilor

Si cam asa se vede intrarea in valea Sugarilor (cand nu e ceata). Zapada este destula, iar trecand pe langa cabana lui Manoliu am fost asigurate ca e super fain. Pai abia asteptam coborarea, nu !?

Valea Sugarilor vazuta din caldarea superioara

Aici Crisa imi arata care este urmatorul punct in care se opreste si ma asteapta. Pe vale, in zona mai abrupta, daca se poate numi ceva abrupt la aceasta vale, am mers totusi din regrupare in regrupare, atat pentru siguranta, cat si ca sa profitam sa ne facem poze reciproc in action.

Pietoni pe schiuri de tura urcand valea Sugarilor

Cam asa arata valea ca nivel de largime, panta etc. Este cea mai usoara vale, si in acelasi timp f. frumoasa dupa parerea mea.

Mai sus se poate remarca zona mai de final a vaii, f. larga si lina

Cateva instantanee din stancile impunatoare ce strajuiesc valea

Si la momentul de picnic in valea Sugarilor, profitam sa ne pozam de zor.

Si ghici cine-s cei doi raci rosii din poza ?

Memorabilele 2 poze de grup, foarte restrans grup de altfel, dar am avut si un barbat cu noi, dupa cum se vede acel mic mutunache pe care il tine Crisa in mana si de care este nedespartita. Are chiar baterie si zice ceva daca il apesi pe burta, daca nu ma insel e chiar romantic si sopteste: "I love you!"

Ajunse la stana din valea Sugarilor se termina distractia, ca de obicei, frumos si scurt, asa ca ne bucuram ochii cu minunatiile peisajului. Eu sunt iara in al noulea cer, doar am o stana de pozat, pardon arhitectura populara traditionala.

Stana din Sugari, profilandu-se pe fundalul muntelui Batrana in stanga si Doamnele in dreapta

De la stana ne punem fara prea multa tragere de inima pieile pe schiuri si o dam la deal pe Piciorul Babelor spre Babele. Pai cam 2 h zicem noi ca o sa facem. Si ca sa respectam timpul pronosticat, ne mai oprim la poze sa nu cumva sa ajungem prea repede sus.

Valea Sugarilor vazuta in toata splendoarea ei de pe Piciorul Babelor

Valea Ialomitei si m-tele Batrana vazute din acceasi urcare pe Piciorul Babelor

Si in fundalul fundalurilor se vede si Leaota, tot din urcarea noastra pe Piciorul Babelor

Ca o surpriza binevenita facem numai vreo ora pana sus la Babele, dupa ce intampinam ceva dificultati la traverseul de la Cimitirul Elefantilor. Probleme pt. ca initial zicem ca panta e abrupta, pe urma apropiindu-ne ne dam seama ca e mai lina decat credeam, si concluzia adevarata o tragem cand suntem cu schiurile chiar pe panta, cu inaltatoarele la maxim, oarescum incremenite si neputandu-ne misca. Crisa reuseste sa isi scoata schiurile, eu nu pot decat sa bat trepte, de mers pe piei nici nu se pune problema, mai ales ca-s ude fleasca.

Daca tot am scos timp record pana la Babele, facem o pauza lunga si bine-meritata, scoatem schiurile pana la Piatra Arsa si re-punem pieile bine imbibate cu apa abia in zona stadionului.

In zona de la Piatra Arsa jnepenii de sub zapada ies f. putin, si de regula acolo cand traversezi vara padurea de jnepeni este mult deasupra capului.

Mai departe mergem pana la Sinaia, unde intram prin Pelisor, si coboram clasic pe Tarle.

Tura pe schiuri in zona Vanturis - 29 martie 2008

Inculpate: eu si Crisa. Concluzia: eu apar in pozele ei, ea apare in pozele mele.

Vine Crisa la mine de vineri seara, punem noi tura la cale. Pai in principiu vrem iara pe Sugari, da' sa vedem daca ni se mai alatura careva. Pauza generala. Intrebari multe si nici un raspuns, parca am fi plecat in cine stie ce expeditie.

Asadar, sambata dimineata plecam eu, Crisa si Cristina spre Sinaia, o lasam pe Cristina pe partie sa se dea, iar eu cu Crisa urcam prin saua Scandurari pe vf. cu Dor.

In drum spre saua Scandurari, cu pasi mici mici si marunti, mergem spre Vanturis

Crisa grijulie, aduce schiurile langa locul de popas de langa varf, in caz ca ar fi vrut cineva sa ni le fure

Din varf ne dam drumul spre Vanturis. Din varf ochisem niste valcele pe unde sa iesim fix sub stana din Vanturis, zapada este super ok, pt. caci s-a mai inmuiat putin, iar peisajul este demential.

Fericita sus la soare si zapada

Coborand spre stana din Vanturis

Mai sus se vede valcelul prin care iesim sub stana din Vanturis (stana fiind la nivel de punct negru cam in mijlocul pozei). Eu, ca o impatimita a stanelor, pozez micuta constructie de lemn f. incantata, mai ales inconjurata fiind de zapada care straluceste non-stop. Straluceste si ne facem noi doua ca doi raci rosii.

De la stana o luam pe curba de nivel care urmareste un fir de valcel ce iese la intersectia de marcaje de la Izvorul Dorului. De fapt e drumul de masina ce duce la Babele, doar ca acum e acoperit cu zapada. Ca sa zic asa o luam pe un drum f. ocolit de intoarcere.

Si tot din zona cu pricina, ne scaldam ochii in toate zarile

Si tot mergand constatam cate sute de mii de variante de schi de tura sunt de facut in aceasta zona, si cate fete cu zapada neatinsa ne lasa gura apa.

In fundal se vede marele varf Vanturis cu o altitudine de nu mai putin de 1942 m. Dar trebuie sa ne intoarcem in Valea Dorului ca sa prindem ultimul telescaun, cu gandul ca vom reveni inapoi pe aici.

Trecem pe langa cantonul mai jos de valea Dorului, unde niciodata nu am stiut ce se inatmpla si cine sta acolo, stiu doar ca arata bine intretinut.

Crisa f. fericita, nu stiu de ce, dar oricum amandoua eram exagerat de fericite.

La final coboram pe Papagal si eu mai prind cu Titi si Demi (doi prieteni vechi reintalniti la schi) o coborare pe Pelisor combinata cu firul vaii Carpului. In particular, marturisesc ca m-au alergat de mi-au sarit capacele, si eu care credeam ca ma dau repede. Seara ne cazam la cort la Gura Diham, si ne bazam pe ideea buget cat mai restrans, ca-n studentie frate, ca asa-i sanatos.

Schi la Sinaia - 23 martie 2008

Duminica avem cel mai mare noroc din lume. Merge cabina la Sinaia, desi pamantul iara se invarte prea repede si norii isi schimba pozitia pe bolta cereasca - adica bate vantul. Mai intai ne ducem in Valea Dorului, unde bagam o baie de soare de o ora si ceva, nu de alta, dar era coada jos la 1400 si nu era interesant sa ma dau de 20 de ori in Valea Dorului. Nori negri cu cateva raze de soare pe ici pe colo'.

Pe la amiaza, eu o iau in sus de una singura pe piei spre Scandurari, cu tinta vf. cu Dor. Ajung destul de repede, nu stiu de unde aveam atata energie, ca sigur nu de la vantul care ma impingea din spate. Sus pe varf constat ca nu sunt singura care nu agreaza partia, si ma intalnesc cu una bucata snow-boarder Dragos si o fata draguta bulgaroaica Emilia.

Snowborderul Dragos

Bulgaroaica Emilia

Vedere din marele varf cucerit pe schiuri spre zona Vanturis-Dichiu 

In fine, coboram in 2 minute, si ne gandim sa mai urcam o data, dar pe vf. de vis-a-vis, de pe care evident ca ajungem la fel de repede jos. Dupa aceea mergem la cabana, se reuneste si, respectiv, se mareste gasca, si pornim spre o coborare pe Papagal vreo 4 bucati: eu, Danuta si Radu cu schiurile si Dragos cu placa. Zapada super ok, desi un pic greuta pe Papagal.

Urmeaza o coborare pe Tarle, unde merg eu, Cristina, pe care o culegem de la 2000, si Radu cu schiurile, si reusesc sa il conving si pe Dragos sa mai vina o data cu placa (de data asta sunt cuminte si il astept sa nu se piarda de noi). Zapada pe Tarle e tot destul de moale, dar Legendurile mele se descurca f. bine. Mi s-au facut si poze, dar acuma se prelucreaza de zor.

Radu si Danuta in asteptare deasupra cabanei Miorita

Radu, Danuta si Dragos in traverseul de deasupra Papagalului.

O umbra din Cristina in lumina soarelui stralucitor

Si ultima coborare o facem pe Carp, eu, Cristina si Radu, toti 3 cu schiurile, bagam o tona de poze in action si ajungem fericiti jos. Cica ninge iara saptamana asta. Cum se zice cica mai nou, poate facem un bing-bang printre copaci.