Pe dealurile din Cindrel - 28 noi. 2010

Dupa o vineri si o sambata petrecute la un seminar cultural la Alma Vii, duminica trebuia facuta ceva miscare. Fara prea multe idei in cap, incepem duminica dimineata sa ne uitam la harta Cindrelului ca sa mergem undeva rapid si sa nu pierdem prea mult vremea pe drum. Ne pica ochii pe apropiatul sat Rasinari de unde se poate urca spre Paltinis pe niste dealuri interminabile, pe care pot sa le combini cum vrei, in circuit, in afara circuitului, pe picioare, pe schiuri, cu bicicleta. Noi alegem sa mergem insa pe picioare, caci nu cunoastem bine zona si, in felul acesta, sa luam primul contact cu potentialele viitoare ture in aceasta zona si cu alte echipamente.

Parcheaza Liviu masina undeva in Rasinari, ne echipam vreo juma' de ora cu parazapezi pana in dinti si incepem sa ne gandim pe unde sa o pornim la deal. De pe harta un drum urcator spre creasta dealurilor din Cindrel incepe de undeva dintr-o ramificatie a Rasinariului, numai ca noi nu stim cum sa ajungem fix la acel drum. Dibuim insa o idee de curba de nivel care se intrevede pe undeva pe sus si ne gandim ca trebuie sa fie o poteca batuta pe acolo care sa duca undeva la altitudine.

Satul Rasinari vazut de pe dealurile ce urca spre m-tii Cindrel

O luam in sus pe o straduta in trepte care ni se pare noua ca urca amenintator si ne ajuta sa castigam altitudine, iesim dupa multe sarituri de garduri din sarma ghimpata la un picior de deal si de acolo prindem o poteca pe curba de nivel. Curba de nivel pare insa sa serpuiasca doar pe aceste dealuri, neavand intentia de a urca, asa ca ne intoarcem din drum si, urcand in sus, dam de o poteca mult mai lata si mai bine conturata care de data aceasta pare sa urce spre vf. Coasta pe sub care vrem noi sa traversam.

Poteca prinsa intr-adevar urca incet si ajunge intr-o muchie, iar noi, tinand drumul de coama, ajungem pe sub vf. Coasta si apoi iesim in D. Fraga. Aici ni se deschide in fata ochilor un vast gol alpin plin de mici stane si adaposturi si, nu in ultimul rand, intretaiat de o groaza de poteci care se intalnesc si care se duc care mai de care in toate directiile posibile si imposibile.

Incepem sa urcam pe poteca cu urme de caruta care urca spre varful dealului si incepem sa ne facem planuri cat de departe sa mergem si pe unde sa coboram inapoi, a.i. sa nu ne intoarcem pe acelasi drum. Intre timp admiram valea Sibisel, care duce din alta directie tot in Rasinari, si ne dam seama ca vrand-nevrand cumva vom ajunge sa coboram pe un picior de deal in acel drum forestier de pe fundul vaii. Cu alte cuvinte este o vale principala si de ceva dimensiuni, vale care aduna alte fire de vale mai mici, valcele si altele.

Vedere spre valea Sibisel din urcarea pe D. Fraga (valea Sibisel este cea din fundal, in prim plan fiind o vale secundara care ajunge acolo)

Vedere spre zona Paltinisului si dealurile invecinate de pe D. Fraga

Ajungem in primul varf propus al dealului si ne facem planurile de continuare a traseului. Punctam noi indrazneti hat departe in zare un varf sub care se afla niste stane grupate (zona cu zapada din poza de mai jos) si ne gandim ca ar fi oportun sa mergem pana acolo pe muchie si abia apoi sa vedem pe unde coboram in vale.

Drumul de urmat merge pe muchia din fata noastra, coboara intr-o sa, apoi urca spre urmatorul varf trecand pe la niste stane, trecand pe langa un cal care mananca linistit dintr-un sac, apoi pe langa un caine care de frig nici nu mai are forta sa ne latre, in concluzie trecand printr-o zona care vara este probabil foarte animata de viata si de oi, dar acuma in ajun de iarna este foarte parasita.

Dupa ce depasim gruparea de stane si de adaposturi, incepem sa urcam spre urmatorul varf care se numeste vf. Plaiului. In urcare pe vf. Plaiului vedem toata culmea pe care am parcurs-o venind de pe D. Fraga si ne dam seama ca pe aceste dealuri parcurgi foarte repede distante aparent mari.

Un nor cenusiu se abate insa cu repeziciune deasupra noastra si incepe sa cearna niste fulgi insistenti in lentila aparatului meu foto, vantul incepe sa bata in fata, drept pt. care rezolv problema punandu-mi rapid unicii ochelari pe care ii am si care sunt de soare. Calul si cainele mai sus pomeniti s-au retras undeva la adapost si nu se mai vede tipenie de vietate prin zona, numai noi doi incercam sa ne croim drumul pe undeva prin ninsoarea si vantul care credem ca nu se vor mai opri.

Urcam totusi incet incet spre vf. Plaiului, urmand poteca serpuitoare care urca pe undeva prin spate si care ne dezvaluie dupa acest varf multe alte plaiuri care duc spre vf. Oncesti de deasupra Paltinisului.

Din vf. Plaiului alegem sa coboram foarte rapid spre v. Muntelui, acolo sus pe marele varf neputandu-se sta prea mult din cauza vantului care bate tare si din cauza frigului care treptat intra in oase. Deci coboram !

Coboram si vedem in zare toata muchia pe care am ajuns de pe D. Fraga la stanele de sub vf. Plaiului

Cum incepem sa coboram spre v. Muntelui incepe sa-si mai diminueze si vantul din forta, de fapt norul cenusiu care a cernut deasupra noastra a plecat mai departe spre Sibiu, asa ca acuma suntem mai la adapost si ne propunem sa nu coboram direct spre Rasinari, ci sa coboram in v. Muntelui si sa urcam pe dealul invecinat, adica pe D. Barnelor si abia de acolo sa coboram in valea Sibisel.

Coborand spre v. Muntelui, intalnim si un drum forestier care vine cu marcaj de undeva de jos de pe la capatul satului si duce undeva mai departe spre Apa Cumpanita, plaiuri pe unde sper ca vom balauri cu schiurile si cu bicicleta.

Ajunsi pe D. Barnelor ne cautam un adapost intr-o micuta stana unde sa putem manca cate ceva, insa fiind destul de murdare preferam sa mancam la radacina noduroasa a unui copac care ne imbratiseaza cu batranetea sa seculara.

Continuam apoi pe poteca care da intr-o seuta pe D. Barnelor, avand de data aceasta valea Sibisel in stanga noastra. Mentinem poteca care urmeaza pe muchie usor la stanga si incepem apoi sa coboram pe curba de nivel pe versantul drept, avand vedere in permanenta spre vf. Magura.

Poteca ocoleste un varf fara nume si ajunge apoi in D. Fusurel de unde tinand muchia f. impadurita fix in jos trebuie sa ajungem in valea Sibisel. Padurea este insa foarte deasa, poteca se pierde sau mai bine zis se transforma intr-un sant care coboara abrupt si ingust, fara posibilitatea de a mai putea sa stai pe el fara sa aluneci in fund. Ca urmare, incepem sa ne alegem niste zone mai putin impadurite ca sa putem sa facem niste serpentine in coborare, ajungem aproape de drumul forestier si de acolo totul este clar si frumos. Ajungem in valea Sibisel si tinand drumul forestier intram apoi in satul Rasinari, prin alta parte decat am urcat.

Valea Sibisel cu vf. Coasta in fundal (pe sub care am trecut noi la venire), panorama aceasta vazandu-se din padurea pe unde ne incalceam noi la vale.

In cautarea drumului de urcare spre dealuri din Rasinari am gasit niste rate.