Cu schiurile in jurul Paltinisului - 23 ian. 2011

Dupa o scurta plimbare prin Cheile Cibinului sambata dupa-masa, plimbare in urma careia nu prea ne-am ales decat cu pozat o grasa pisica salbatica, duminica ne propunem sa iesim in zapada care tocmai se asterne domol pe plaiurile inconjuratoare. Eu ma incapatanez si vreau sa imi iau schiuletele de tura, in ciuda faptului ca Liviu nu si-a achizitionat inca asemenea instrumente tehnice. Dar, pt. ca eu nu merg f. repede, se va tine dupa mine destul de usor, altfel ma alerga el pe mine.

Duminica dimineata trecem pe la schitul Paltinis, unde spre marea mea surprindere este f. putin a lume comparativ cu aglomeratia pe care mi-o aminteam de asta vara. Cand ne echipam noi pt. plecat in traseu, mai vad undeva mai jos de noi inca niste iubitori ai schiului de tura care isi monteaza niste foci pe schiuri. Eram tare curioasa pe unde vor sa mearga, dar fiindca Liviu era pe picioare si nu s-ar fi tinut dupa noi, mi-am potolit curiozitatile pt. data viitoare.

Traseul pe care ni-l propunem nu este foarte complex, caci si afara este foarte ceata. Vom urca pana pe vf. Oncesti circa 200 - 300 metri altitudine, iar apoi vom cobora cumva mai ocolit pana la partia din Paltinis, ca sa inaugurez si eu sezonul de schi din acest an. Plecam in traseu de undeva din drumul de Paltinis unde exista o bifurcatie spre tabara scolara Santa. De acolo ne inscriem pe drumul forestier ce coboara in aceasta directie si mergem o buna bucata pe el, iar la un moment dat, intersectam o linie de inalta tensiune care cica urca fix in zona de langa vf. Oncesti. O poteca firava se contureaza pe sub stalpii metalici prin zapada proaspat ninsa si incepem sa urcam pe directia indicata de defrisatura.

Zapada este proaspata si pufoasa si inaintez foarte usor cu schiuletele prin ea, Liviu insa il vad ca se mai afunda cand prinde multe crengi de arbusti pe dedesupt. In circa o ora de urcat pe sub linia stalpilor de inalta tensiune ajungem intr-un mare plat aflat in zona vf. Oncesti (alt. 1713 m), chiar pe varf fiind amplasata si o solida constructie a statiei meteo Paltinis.

Cum ajungem in zona varfului o sumedenie de poteci mai proaspete sau mai vechi se intrezaresc prin zapada, iar pt. mine, care cunosc mai putin zona, este foarte derutant. Pana una alta, nestiind exact pe unde vom continua, trebuie sa luam masa de pranz pe undeva pe aici prin zona, si, pt. ca masa de lemn din fata statiei meteo nu este curatata de zapada, gasesc o varianta mai buna la adapostul unui palc de brazi sub ale caror crengi generoase este foarte ferit de ninsoare si vant. Odata intrata sub acoperamentul vegetal constat un adevarat labirint arhitectural pe sub crengile brazilor, este o suprafata imens de mare sub care poti sa stai chiar si in picioare, de zici ca esti intr-o casa. Ne alegem locul cel mai central, "bucataria cu locul de luat masa" si ne insiram din rucsaci toate ingredientele necesare unui picnic iarna (in medie ceai la termos si ceva sandwich-uri de acasa).

In casuta din povesti la adapostul falnicului palc de brazi cu crengi marete

Mancam pe saturate pana ne intra frigul in oase, ceea ce nu dureaza foarte mult. Apoi o luam spre statia meteo, in ideea de a nu cobora imediat la partie, pt. ca este prea devreme, ci vrem sa mai continuam pe potecile din padure in directia Poienii Gaujoara.

Mergem pe o poteca nebatuta prin padure, dar destul de lata si marcata din cand in cand cu un marcaj inexistent pe harta. Poteca coboara acum de pe varful Oncesti si alunec destul de usor la vale chiar si pe pieile de foca. Ma gandesc sa dau jos pieile, dar fiindca stratul de zapada este destul de mic si dedesupt sunt destule radacini si pietre, ma gandesc ca este mai bine sa pastrez aparatorile pt. talpi. Ajungem la un moment dat la o bifurcatie, unde intalnim banda rosie de creasta, viram la dreapta dupa acest semn si dupa vreun kilometru si ceva ajungem in imensa poiana Oncesti.

Nu recunoastem imediat poiana Oncesti, pt. ca asta vara cand am ajuns aici am venit din cu totul alta directie, insa ajungand langa semnele indicatoare reusesc sa recunosc locurile. De aici in circa un sfert de ora ajungem pe un drum forestier sus in capul partiei de la Paltinis. Partia este deocamdata cu zapada, au reusit schiorii sa nu rascheteze chiar totul, chiar daca pe alocuri deja a iesit pamantul si gheata. Pt. ca nu am mai schiat de mult, cat coboara Liviu pana jos pe picioare, eu mai urc si ma mai dau o data, desi se termina partia cam repede. La drumul lateral care se face inainte de baza partiei pe dreapta viram si noi spre locul unde ne-am lasat masina si constatam cu stupoare ca este inca lumina afara, dovada ca ziua s-a mai lungit si se vor putea face ture din ce in ce mai lungi.

La final o pisica salbatica mare si grasa pe care am reusit sa o speriem, de' s-a suit pe o stanca in Cheile Cibinului.

Pisica se confunda perfect cu stanca daca nu stiai ca este acolo, eu am vazut-o pt. ca a traversat in viteza drumul si si-a balansat coada babana in vant.