Tur - retur vf. Chica Pietrelor - 15 ian. 2011

Prima tura cu montaniarzii din Sibiu. Dupa ce am tot fost pasata de la X la Y apoi la Z si tot asa mai departe, am reusit sa cadem de acord si sa ajung in tura cu o parte din Amicii Muntilor din Sibiu. Cum prognoza meteo nu era dintre cele mai formidabile, Cip a hotarat ca nu prea e interesant decat sa urcam pe Chica Pietrelor, traseu care a fost de fapt un tur - retur pe acelasi marcaj, dar cu multe vederi frumoase sus in golul alpin. Sambata dimineata ne intalnim la iesirea din Sibiu, ma transfer din masina mea in alta masina si ne indreptam spre Turnu Rosu. Din sat urcam sus la manastire cu masina si acolo parcam, ne echipam si o pornim in sus pe valea Caselor spre culmea Pietricelei. Vreun kilometru de la manastire mergem pe drum forestier, apoi, dupa ce trecem apa, ne angajam intr-un urcus foarte sustinut pe o muchie abrupta.

Muchia mai sus mentionata urca foarte abrupt in prima sa portiune, dar apoi se domoleste si ajunge sus intr-o mica inseuare din culmea Pietricelei. In aceasta inseuare, am innoptat cu cortul in septembrie 2005 cu Sorin Ungureanu, Ana Pobleanu si Geo. Eram cu niste rucsaci grei ca plumbul si vroiam sa facem (si am facut) cresta Fagarasului integral de la vest la est. Pt. mine o experienta de neuitat, dar si de nerepetat (adica de nerepetat cu rucsaci grei).

Din aceasta mica poienita urcam insa acum cu niste rucsacei mici si usori pe acelasi treseu urmat de mine acum 5 ani. Aveam impresia ca traseul de urcare pana pe Chica Pietrelor este monoton si enervant (probabil ca asa si este cand ai dita' mai casa in spate), acum insa a fost foarte relaxant si interesant, mai ales ca in toate zarile pe varfuri se lasase ceata, numai noi aveam vizibilitate cat sa vedem muntii. Urcam de acum inainte foarte lin pe muchia Pietricelei, un drum foarte lat prin padurea de carpeni, si, abia dupa ce mai depasim alte doua poienite, incepe sa isi faca aparitia si padurea de conifere. Intoarcem mereu capul indarat ca sa privim cum incepe sa se vada din ce in ce mai mult din podisul Transilvaniei, jos sub noi vedem satul Turnu Rosu, iar undeva in stanga lantului muntos se remarca prin altitudine varful Prejba din m-tii Lotrului.

In partea superioara a muchiei dam si de urme de zapada, croindu-ne poteca pe undeva pe deasupra palcurilor de ienupar, si din aproape in aproape ajungem sus in creasta principala a Fagarasilor, mai precis in saua Corbului scrie pe harta, intalnind aici si niste indicatoare care ne spun ca mai avem 3 h pana in saua Surului.

Cip propune val vartej o poza de grup, in care vom aparea de la stanga la dreapta: Cip, eu, Raluca si Lucian, toti inhainurati pana in dinti, caci la gol alpin a inceput sa ne sufle bine alizeul de iarna, si mai ales cel de Fagarasi.

Avand insa masina lasata jos in parcare la Turnu Rosu, urmeaza sa ne intoarcem pe acelasi drum inapoi, asa ca ne vom rezuma doar la a explora zona si a ne intreba evident care este cu exactitate vf. Chica Pietrelor. Mai intai urcam pe un varf care ni se pare noua mai important, vine ceata ne ameteste, ne bate si vantul, asa ca ne dam jos repejor de acolo. Apoi, din saua Corbului, Raluca nu coboara pe muchie in jos spre Turnu Rosu, ci ne invita la o plimbare in stanga, pe creasta matematica pana pe adevaratul varf Chica Pietrelor (asa imi arata pe harta).

Bucatica aceasta de creasta mi se pare cea mai frumoasa parte din tot traseul nostru, ma surprinde prin aparitia brusca a unor stanci mici, dar mari in acelasi timp, apoi niste stanci si mai mari, vf. Chica Pietrelor avand un versant spre sud chiar abrupt si destul de fascinant pentru aceasta bucata a crestei.

In adevaratul varf facem o pauza de masa, caci vantul bate mai putin intr-un anumit loc, bem ceai cald si apoi o pornim inapoi la vale spre Turnu Rosu. Pe drumul de intoarcere pe mine si pe Lucian ne apuca un somn monumental, dupa care la masina ni se alatura si Raluca la reprizele de cascat. In Sibiu ajungem foarte devreme dupa parerea mea, eu fiind obisnuita cu intoarcerile tarzii in noapte de la Bucuresti. Aici suntem insa la Sibiu, mai avem timp si de program de seara si alte activitati artistice si culturale.

Pietricele ca la mare, au gaurele, dar sunt sus pe munte