Schi de tura pe Valari - 1 dec. 2013

Sezonul asta de iarna m-am decis sa aprofundez mai mult imprejurimile Sibiului: una la mana ca de cand sunt aici am colindat prin zona, dar inca mi-ar ramas cotloane nedescoperite, doi la mana ca ma oboseste sa stau mereu pe drumuri pana la tura x din muntele y.

Cum sambata seara ne-am reintors de la Barcaciu la Sibiu, duminica Diana ar vrea sa facem ceva in Cindrel. Eu nu am insa chef sa ma afund iarasi in marii nameti, asa ca ii fac cateva propuneri din care nu stiu cum de face ca o alege fix pe aia pe care o preferam si eu: mergem la plimbare pe dealurile Valariului, in zona Paltinisului (de fapt cu vreo 5 km inainte sa ajungi la Paltinis, mai in zona de schi celebra Arena Platos). Parcam masina pe undeva pe zona Valariului, unde vedem un drum care se face la dreapta si mai sunt cateva masini parcate. Eu ma echipez cu plasticii in picioare si cu schiuletele scurte de tura (ca niste rachete), Diana este in bocanci, asa ca eu voi taia poteca cu senilele mele.

Apucam mai intai pe drum inspre Muchia Blidariei, muchie lata rau detot, vorba aia dita mai platoul, doar ca in panta si cu cateva colibe rasfirate pe ici pe colo ca sa agrementeze peisajul pastoral in varianta de iarna.

Cand ajungem mai pe centrul Muchiei Blidariei, in zare se vad cum domina maiestuosi cei mai impunatori munti ai nostrii: Fagarasii.

Vedere din Muchia Blidariei inspre drumul asfaltat de Paltinis si cu Muntii Fagarasi in fundal

Vedere din Muchia Blidariei spre Varful Valari din fundal (ala cu releul pe el) si spre drumul care traverseaza transversal poza si pe care o sa apucam noi spre Dealul Grosu Muierii

Cand ajungem in drumul care taie Valariul transversal, venind tot din soseaua de Paltinis, viram la dreapta pe el pe la baza Varfului Valari si continuam pe curba de nivel spre Grosu Muierii. O casa imensa cu titulatura de pensiune domina agresiv peisajul in care nu se integreaza nicidecum.

Vedere spre Muchia Blidariei din drumul spre Dealul Grosu Muierii

Pe nesimtite intram intr-o zona de padure cu brazii incarcati de zapada si parasim asa zona "populata" cu case si colibe, indreptandu-ne spre ceea ce vara este probabil o zona de pasunat, mai izolata si parasita, dar cu niste panorame spre muntii Fagarasi de-ti taie respiratia. Trecem si un mic paraias, apoi continuam pe curba de nivel la dreapta, inscriindu-ne deja in lungul dealului Grosu Muierii pe care continuam.

Euro-stana reabilitata si restaurata in Dealul Grosu Muierii

Vedere de pe Dealul Grosu Muierii spre dealurile mai indepartate de la Sibiel, Fantanele, Saliste etc

Vedere de pe Varful Dealului Grosu Muierii spre stana si platoul pe unde am venit

Vedere de pe Dealul Grosu Muierii spre Muchia Blidariei (noi am venit cumva pe curba de nivel din dreapta, trecand pe la liziera padurii, intersectand padurea foarte putin)

Vedere de pe Dealul Grosu Muierii spre Muchia Blidariei si Muntii Fagarasi din fundalul indepartat

Pe varf in Dealul Grosu Muierii facem o pauza de masa si ceai cald si eu admir zarile vecine care imi arata foarte aproape Culmea Carbunarului. Urmaresc culmea cu ochii si vad ca se infige fix in Varful Valari, adica varful pe sub care am traversat noi pe curba de nivel. Ma uit pe harta si imi confirma ceea ce vad in teren. Imi sclipeste in cap ideea de a incerca sa traversam pe o alta curba de nivel (daca exista!?) spre aceasta Culmea a Carbunarului din vecinatatea noastra si apoi sa venim matematic pe culmea ca sa inchidem circuitul in Varful Valari. De sus din varful in care suntem incerc sa intuiesc niste drumuri care ar putea face ceea ce doresc eu, ba pe deasupra pe partea cealalta in culmea in care vreau sa ajungem vad si niste drumuri care vin de jos din vale, deci mi se confirma ca exista legaturi pastorale puternice intre aceste zona de pasunat vara.

Ne reintoarcem la euro-stana pe langa care am venit si dupa formele zapezii putem intui un drum de caruta care ne duce pe conturul vaii ce ne desparte de Culmea Carbunarului.

La inceput drumul se vede foarte bine, apoi cand intra in padure se pierde putin, dar uitandu-ne pe sub crengile de brad descoperim cum se deschide de partea cealalta a acestui paravan natural continuarea drumului nostru cat se poate de bine conturata. Continuam asadar pe acest drum, ferm convinsa ca vom reusi sa facem traversarea spre muchia invecinata. Doar ca drumul pe care mergem avea si el un scop foarte precis, dezvaluit si confirmat in momentul in care ajungem la un fir de apa: drumul era foarte evident pana la aceasta sursa de apa (necesara stanei de unde veneam noi), dar mai departe se pierde si nu mai exista nimic conturat in padure. Continuam totusi prin padure pe un fel de curba de nivel, mai ales ca padurea este rara si nu ne pune probleme de inaintare, pante abrupte sau alte faze d-astea. Diana insa se alarmeaza putin si nu are incredere incotro mergem, ba imi si spune ca la ora 15.00 p.m., oriunde am fi, sa ne intoarcem pe unde am venit.

La primul drum forestier intersectat care vine de sus din stanga, Diana vrea sa o luam pe el. Nu prea are incredere sa se orienteze dupa harta, desi drumul asta nu insemna ca te duce neaparat undeva. Ii cedez insa ca este musafira mea si ii fac pe plac daca o vad speriata. Drumul forestier ne scoate in cateva minute intr-o muchita secundara care mai departe cobora abrupt in valea ce despare Dealul Grosu Muierii si Culmea Carbunarului. In aceasta muchie, un alt drum forestier pare sa coboare abrupt in vale, probabil urmand sa urce apoi in Culmea Carbunarului. Valea care ne desparte este insa foarte adanca si am avea de coborat si de urcat foarte mult, eventual si de balaurit. La temerile Dianei raspund iarasi prin abordarea drumului forestier nou intalnit in sens invers, urmand a ne scoate in mod evident inapoi in Dealul Grosu Muierii de unde am venit (doar ca putin mai sus de stana de unde plecaseram noi). Ajungem inapoi in Dealul Grosu Muierii, mai explorez un pic un drum forestier care se lasa pe curba de nivel spre Culmea Carbunarului, dar si daca ar iesi acolo, ar fi foarte aproape de Varful Valari, deci nici un castig. Ne intoarcem fix pe unde am venit, fara ca macar sa mai urcam pe Varful Valari - marele varf al zonei de vreo 1300 m si ceva altitudine.

Iesim aproape de soseaua de Paltinis si vom continua in lungul soselei pe drumurile ce merg paralel cu aceasta, avand ochii mereu atintiti spre Fagarasii semeti din zare.

Ajungem la masina noastra dupa ce mai sarim si cateva garduri prin proprietatile oamenilor, ne dezechipam si ne grabim spre casa la Sibiu, ca sa avem timp sa mai iesim in oras la Targul de Craciun din Piata Mare. Pe la tarabele din Piata Mare am inghetat monumental, dar in schimb mi-am facut introducerea la noul restaurant chinezesc din piata, fiind prima oara ca am mancat si eu mancare chinezeasca: exista un inceput pentru toate.