Cu bicla de la Jina la Saliste - 27 dec. 2013

Intorcandu-ma dupa craciun acasa la Sibiu, am admirat cu nesat satele din Marginimea Sibiului si imi parea rau ca nu pot sa ma opresc mai des sa fac poze si sa le vad mai bine. Asa ca dupa ce au venit ai mei la Sibiu, am facut o co-productie si m-au dus cu masina pana la Jina, urmand ca eu sa revin pe bicicleta pana in Saliste, unde ma preluau ei iarasi cu masina inapoi acasa.

Punctul cel mai inalt de plecare din satul Jina (in fundal se vede Magura Jinarilor, unde fusesem de craciun la manastire)

Cu oili pi soseu ..... ca oricum nu prea circula cine stie ce masini pe acolo

Pornesc din satul Jina care se intinde pe cateva perechi de dealuri, suind si coborand de cateva ori soseaua care oscileaza sinusoidal prin acest paradis al oierilor. Este ceva de urcat, dar fiind asfalt merge ca pe roate totul, si cum ma mai si opresc din cand in cand sa fac poze, merge si mai ca pe roate.

La pas de bicicleta prin satul Jina, din pacate aratand mai mult decat a sat, ci mai degraba are deja un pronuntat caracter urban prin enormitatile de casoaie pe care si le-au facut localnicii din banii de la oi. Mergand pe drumul principal iti confera un sentiment de apasare, este o atmosfera incarcata, tensionata si la drept vorbind incordata la maxim de contrastele nefavorabile care se creaza intre casoaiele jinarilor si casutele lor de odinioara, cele care dadeau farmecul echilibrat al satelor marginene.

Este mare festival in centrul satului Jina in fata la primarie, ceea ce ma bucura ca am prins o asemenea manifestare, dar din pacate regizata, programata ca sa se uite lumea, nu naturala si la care sa participe toata lumea satului.

Pedalez, pedalez, pedalez, ies din zona centrala a Jinei si ma indrept spre seria de serpentine care coboara spre colonia de tigani si spre peisajul mirific al Muntilor Cindrel.

Vedere in zare din serpentinele de dupa satul Jina spre colonia de tigani aferenta satului

Drumul dintre Jina si Poiana Sibiului este cel mai spectaculos ca peisaje spre Muntii Cindrel, pe masura ce se incepe coborarea spre Sibiu, fiind doar un drum prin sate si oarecum privat de peisajele pastorale de iarna.

Pedalez, pedalez, pedalez, un caine se ia dupa mine. Il stiam de cand mersesem altadata pe acolo, latrase la masina si nu putusem sa ma dau jos sa fac poza. Acum sunt doar pe bicicleta si la cheremul lui, latra agresiv aratandu-si coltii, eu tip la el si incerc sa nu stiu ce sa ii fac, intre timp dau cat pot eu de repede din picioare. Ma tot uit dupa ai mei care trebuiau sa fie cu masina in spate, dar fix acum nu sunt in spatele meu sa ma apare, asa ca trebuie sa ma descurc singura. Dau din picioare si reusesc sa ma departez intr-un final de pe teritoriul de aparat al jivinei. Pfiu, am scapat! Ma uit in urma si il vad cum se uita la mine cu nesat!

Drumul de trecere printr-o padure intre Jina si Poiana Sibiului, cam singura zona cu padure de brazi

In fundal se vad chiar si Muntii Trascau, dar trebuie sa te uiti foarte bine la ei ca sa ii distingi

Urmeaza satul Poiana Sibiului, alta bomba de sat transformat intr-un mic orasel, cel putin in lungul arterei principale care il tranziteaza, cu casoaie mari, cu balcoane si nu stiu cate niveluri. Asa cum ma uit eu din pasul invartitor al rotilor de bicicleta vad niste enormitati hidoase, stridente si diforme - arhitectura post-revolutionista a Romaniei de peste tot, lipsita de ancorarea in radacinile traditiei pe care ni le-a taiat Ceausescu, lipsita de gust, lipsita de orice notiune de estitic, plina numai de kitch, de interes si de o mare lipsa de cultura.

Si ca sa fiu mai convingatoare, o simla privire la casa galbena pe vreo 3 niveluri plus demisol poate demonsta fara formule matematice acest dezechilibru.

Incep coborarea spre Saliste, desi drumul mai serpuieste niste serpentine si mai urc putin, dar cam asta este ultima urcare din sosea, urcare care ma va duce la satul Rod, de data aceasta chiar un sat, nu mai zaresti decat accidental casoaie si chiar se poate simti atmosfera rurala. Pfiu, in sfarsit pe taramuri mai pastorale si mai ancorate in traditii.

Dimensiunea modesta a casutelor si rezolvarea lor tipica zonei Marginimii Sibiului ma incanta peste masura, mai ales ca si culorile folosite sunt vii si pline de bucurie. Nu stiu daca ciobanul ar fi bucuros sa-si duca oile la pascut, dar daca ar fi bucuros, apai cred ca bucuria asta as vedea-o eu in cromatica zglobie a caselor lor.

Intre satul Rod si Tilisca se merge mult pe sosea in lungul unei vai, cu multe serpentine, se coboara mult, apoi in lungul apei Raul Negru, care vine fix de sub Jina, de pe alta parte, nu mereu in lungul soselei. Satul Tilisca pitoresc de asemenea ca si Rodul, mult mai apropiat de sufletul oierului roman. Te si astepti sa vezi transhumanta traversand strada pe aici.

La o intersectie se face si bifurcatia spre cetatea dacica de la Tilisca, o cetate la care nu am ajuns inca, dar tin minte ca s-a dus tata pana la ea cand ma astepta odata dintr-o tura si mi-a zis ca a fost foarte dezamagit ca nu era intretinuta si protejata deloc.

Din satul Tilisca in cateva serpentine scurte sunt in satul Gales, care de fapt este aproape legat de Saliste, de aici incepand practic inlantuirea aproape continua de sate in lungul apei.

Satul Gales, pitoresc si gales pe cat se poate (sper ca de aici i-a venit si numele), are spontaneitatea satelor traditionale din Marginimea Sibiului, semn ca inca se mai poate pastra traditia si frumusetea lor de altadata. Dar pana sa ma bucur de micutul salas de oieri, intru pe nesimtite in Saliste - centrul spiritual si cultural al Marginimii Sibiului, deja ridicat la rang de oras (cu evidente elemente de urbanizare in centru in Piata Junilor) si cu faima de a fi dat vreo 10 academicieni, printre care si un unchi de-al meu chimist - Mircea Banciu.

In centrul orasului Saliste ma declar multumita de a fi parcurs un traseu pe care mi-l doream de mult, sfaraind sub rotile bicicletei. Ma culege tata cu masina, punem bicla sus pe masina si o dam spre Cisnadioara unde reusesc sa ma aleg cu o intoxicatie alimentara, datorita combinatiei malefice intre un vin fiert si o supa de mere - alcatuita din lapte si mere fierte.