Valea Viilor - Motis - Mosna - Ighis - 27 aprilie 2013

Dupa atata mers prin zapada iarna asta, chiar nu mai vroiam sa bat urme, sa innot prin zapada, sa ma ud la bocanci, asa ca o noua tura de bicicleta era solutia ideala, pe uscat, care urma sa-mi stearga din minte orice amintire legata de tragicul anotimp rece. Echipa din Sibiu este deja arhi-cunoscuta si indraznesc sa ii spun si lui Tibi din Medias ca facem o tura in zona orasului sau si ca ar fi o idee sa vina cu noi.

Plec cu Marius din Sibiu si cand estimez ca ar fi trebuit sa plece si Tibi de acasa si sa fie in Valea Viilor, il sun ca sa il intrebam daca vrea cumva sa il luam cu masina de la intersectie, el urmand sa vina cei 10 km din Medias pana in Valea Viilor cu bicicleta. El insa abia atunci pleca de acasa si in Valea Viilor ne punem pe asteptat la Tibi, care intarzie evident vreo 45 de minute fata de ora stabilita.

Cat il asteptam pe Tibi, ne bucuram de viata la tara, de mirosul de balegar, strigatul cocosului din curtea vecina, pasarelele care ciripesc, locuintele micute si insiruite diferit colorate care strajuiesc ambele fronturi ale strazii, eventual berzele de pe coama acoperisului, chestii d-astea de pe la sate.

 

Pana vine Tibi ne punem pe vizitat ansamblul bisericii fortificate de la Valea Viilor, monument aflat in patrimoniul UNESCO. Un nene foarte dragut vine special ca sa ne deschida cetatea si sa o putem vizita. In week-end era scris ca nu este program de vizitare, dar totusi pe noi ne-a primit.

Vizitam biserica si curtea cetatii, vine in sfarsit si Tibi, ne urcam si in turnul bisericii ca sa vedem de sus satul, ne place, a inceput bine tura speram noi. Biserica era fortificata cu un turn clopotnita de aparare, iar deasupra altarului toata zona corului era de asemenea ridicata cu inca un nivel pentru aparare - o solutie foarte interesanta de fortificare a sasilor.

Din turnul clopotnita al bisericii vedem iesirea din sat care ne va duce pe noi 10 km catre satul Motis

Plecam din Valea Viilor si ne indreptam spre drumul de asfalt spre Motis. Nici nu plecam bine ca bicicleta pe care mi-o daduse Marius mi se parea foarte aiurea si trebuie sa ne oprim sa mi-o regleze. Cate bordeie, atatea obicee: Marius zice sa regleze ceva, Tibi altceva. Nu mai stiu exact ce avea bicicleta, dar cert este ca au mesterit baietii la ea aproape vreo ora, ceva de genul pana li s-au intersectat parerile si au cazut de accord. Apoi in sfarsit am putut sa imi dau si eu accordul final, ca pana la urma eu mergeam pe acea bicicleta si trebuia sa ma simt comfortabil pe ea. Plecam mai departe spre Motis si ajungem in noul satuc sasesc, cautam biserica fortificata si ne plantam bicicletele in fata ei.

Satul Motis este micut si cochet, mai intim decat vecinul sau din care venim, cu alte cuvinte se simte ca ne indepartam de drumul national si ne afundam in inima Podisului Tarnavelor. Batem la poarta bisericii fortificate din Motis, ne deschide o familie care statea cu chirie in anexele din curte si ne pune sa sunam la proprietar ca sa ne deschida si biserica. Din pacate sunam fara succes, nu ne raspunde nimeni, cica poate este la camp, ca aici lumea munceste la camp sambata, asa ca ne lingem pe bot si vizitam doar ansamblul bisericii si ne suim in turnul clopotnita care nu este atasat bisericii, ci zidului de incinta.

Dupa vizitarea ansamblului bisericii fortificate din Motis, ne plantam la magazinul alimentar din centru si luam apa, inghetata si lichiu, un lichiu delicios cu branza dulce. Desi am mancat de dimineata, deja mi s-a facut foame dupa numai 10 km de pedalat pana aici, asa ca bag in mine ca sparta, parca m-ar fi fugarit turcii si nu mai aveam sa mananc pentru tot restul vietii.

Mancam si pe urma trebuie sa i-o dam la deal spre Mosna pe drumul de gps. Chiar din centrul Motisului o luam pe drumul ce urca pe langa biserica in stanga, in directia Mosna, urmand sa dam pe urma intr-un drum de tara, destul de abrupt, dar din care se vede foarte frumos satul Motis jos in vale.

Mergem deocamdata pe un drum prin iarba care se vede aiurea, apare alt drum, mai apare un drum, noi il alegem pe cel din mijloc si tot asa pana ne apropiem de padure.

Drumul este in plin soare, ceea ce nu este o minunatie pentru noi, dar apoi intra frumos in padure pe la umbra unor copaci care se apleaca deasupra si alcatuiesc ca un fel de bolta naturala, asa ca ma declar multumita sa imping bicicleta la deal, avand in vedere ca odata infundata intr-o groapa nu mai reusesc sa ma sui in sa in panta aia.

Urcam ca urmare pe langa bicicleta si cand ajungem in saua din deal facem o pauza, in care profit si eu sa cersesc o poza, numai ca poza este nefocalizata.

 

Apoi o luam pe un drum de caruta, foarte frumos, care are la un moment dat si o sageata care zice ceva cu Mos (banuiesc ca prescurtarea de la Mosna - satul spre care ne indreptam noi).

Incepe si coborarea, mai intai mai domoala, apoi mai abrupta, sincer nu imi imaginam o coborare atat de abrupta, drept pentru care cand mi se pare prea riscant si ca ghidonul imi fuge mereu, ma dau jos si cer reglarea acestuia. Mi se explica de catre specialisti ca ghidonul trebuie sa iti joace si tu trebuie sa il tii strans ca sa controlezi drumul, ceea ce eu insa nu reusesc sa fac pentru ca nu am atata forta si nu reusesc sa estimez din mers pe unde este mai bine sa o ia bicicleta. Asa ca prefer varianta mai rigida a ghidonului si sa il tin astfel incat sa nu ajunga prin toate gropile sa ma dezechilibreze. Nu o fi corect, dar eu asa ma descurc. Unele portiuni merg pe langa bicicleta pentru ca mi se pare foarte abrupt, baietii se chiombesc la mine ca de ce nu stau pe bicicleta, ca ia uite ce fain este sa coboare in viteza. Este fain intr-adevar, doar ca riscurile sunt cam mari, si numai ce am un prieten care a cazut in cap si si-a fracturat coloana dupa o distractie d-asta cu bicicleta, asa ca nu sunt dispusa sa imi asum aceste riscuri.

Continuam sa coboram si cand sa ajungem la Mosna, pac pac bum bum, face Tibi o pana. Nu are pompa si petice cu el, ca el nu face pana si nici nu stia sa repare o pana, mergand pe acelasi principiu. Sta Marius sa ii repare pana lui Tibi, noroc ca avea scule cu el.

Plecam spre Mosna mai departe, cu pana reparata (speram noi sa fi singura), numai ca asta ne-a mancat iarasi mult timp, care urma sa ne fie pretios (ca nu aveam frontale la noi, alti destepti, printre care si eu, caci o uitasem acasa). Ajungem la Mosna, intrand in sat printr-o ulita de tigani, care se uitau la noi care mai de care, infruptandu-si ochii la vazul bicicletelor noastre. Trecem cu bine de acesti mulatrii si ajungem la ansamblul bisericii fortificate de la Mosna, unde avem noroc sa gasim imediat pe tanti care avea cheile de la biserica. Satul este mai mare si mai important, ceea ce se simte in arhitectura caselor, care primesc decoratii mai multe (mai ales cele din zona centrului), urmand ca spre periferie sa inceapa sa fie ocupate de binecunoscutii tigani pe langa care tocmai trecuseram.

Biserica a fost restaurata foarte frumos, ceea ce mi-a placut foarte mult fiind faptul ca in pod au amenajat un drum de straja ca sa poti vedea si sarpanta de lemn a acoperisului, care este imensa, asa ca ai ce vedea, mai ales din punct de vedere constructiv. Am vazut si muzeul din curte si din anexele situate in zidul de incinta, precum si scoala unde invatau elevii din sat, pastrandu-se o tabla inmultirii a copiilor de pe atunci.

Obiectele din muzeul sunt luate de prin casele sasilor care au plecat dupa revolutie, acum nefiind folosibile decat in scop turistic si pentru amenajatul atmosferei de muzeu sasesc.

Apoi tanti de la biserica ne arata si casa de oaspeti, unde are cateva camere dragut aranjate intr-o casa veche, cu bucatarie comuna la mijloc si vedere spre satul care se vede jos in vale. Dragut, mi-ar fi placut sa stam acolo, dar trebuia sa ajungem inapoi la masini.

Din turnul clopotnita al bisericii vedem drumul ce ne va scoate din sat si ne va ghida spre Ighis. Plecam si de la Mosna, cu gand sa traversam doua dealuri pe niste drumuri de caruta marcate de Marius pe GPS si sa ajungem la Ighis, ultimul sat de vizitat, de unde urma sa ajungem la Valea Viilor peste alte dealuri traversate.

Din greseala o luam insa pe un drum la stanga mai devreme si cand vrem sa ne intoarcem ca sa o luam pe drumul bun, Tibi se enerveaza si incepe sa vocifereze - ca nu, ca cee, da-l naibii de gps, ca mergem asa pe drumul asta la plesneala si ajungem noi undeva, ca ce ne trebuie noua gps, ca ala este pentru prosti, ca stie el, ca el nu s-a ratacit niciodata etc. Marius se lasa convins, asa ca fiind in minoritate trebuie sa ma supun si sa merg cu ei. Nu mergem bine 1 kilometru ca drumul se termina si incepe sa urce abrupt pe o poteca in dreapta spre o culme de deal.

In maxim 100 metri se termina si poteca si suntem pusi in situatia de a impinge bicicletele pe o panta de 30-40 de grade. Marius vine si imi ia bicicleta ca sa ma ajute si ajungem in culme, unde speram noi sa dam de un drum. Ioc drum, drept pentru care decidem amandoi sa mergem prin padure in directia drumului bun marcat pe GPS, in speranta ca vom da il el in curand.

Padure, copaci cazuti, maracini, drum ideal de carat bicicleta dupa tine, ajungem in sfarsit la liziera padurii si la un drum, care venea dragut dinspre Mosna si se ducea agale spre Ighis - fara peripetii, push-bike, carry-bike si alti ghimbi si tepi pe care i-am agatat pe unde ne convinsese Tibi sa mergem.

Coboram pe noul drum gasit in vale si trebuie sa incepem sa urcam o noua panta, pe langa o stimabila turma de oi cu dulai care ne ies in intampinare, urmand sa impingem bicicletele pana sus in coama dealului. Din varf intersectam un nou drum pe care o vom lua la vale, numai ca fiind din nou foarte abrupt, eu ma multumesc sa merg iarasi pe langa bicicleta. Nu stiu de ce mi-a fost foarte greu si frica cu aceasta bicicleta la vale, desi la deal mergea mult mai bine decat bicicleta mea vanduta, dar cam acesta a fost compromisul. Cum ma suiam pe ea era foarte sensibila, la orice milimetru de pietricica se dezechilibra ghidonul si trebuia sa tin cu dintii de el, asa ca am apreciat bicicleta la deal si mai putin la vale. Mai am de invatat !

Coboram cateva serpentine ale drumului si numai bine ca la ultima serpentina ma trezesc cu pana la bicicleta. Balaureala prin padure cu buruieni si tepi m-a costat mult. Cat imi repara Marius pana, apare si Tibi (care plecase spre Medias ca trebuia sa fie la servici) ca are si el o noua pana, asa ca la vreun kilometru de Ighis stam sa resuscitam bicicletele, saracul Marius nestiind la care bicicleta sa lucreze mai intai. In sfarsit ne punem pe doua roti si plecam spre Ighis, unde din pacate nu mai avem timp sa vizitam ansamblul bisericii fortificate, desi parea foarte frumoasa, ci trebuie sa trecem razant doar pe sub arcadele incintei sale, pozand-o si lasand-o pentru alta data.

Din centrul Ighisului de langa biserica o luam pe un drum in sus si incepem sa urcam. Nu urcam mult, caci este un drum de caruta cu bun simt, dar ne oprim la camp unde oamenii inca muncesc, drept pentru care eu profit sa ma pozez cu orataniile.

Taranii de la munca campului ne avertizeaza ca avem de urcat o panta foarte abrupta, mi-ar fi placut sa mai stau acolo la camp sa vad caii, dar incertitudinea drumului care pe GPS intra in padure si nu stiam ce vom gasi acolo ne face sa mergem mai departe ca sa prindem totul pe lumina. Intr-adevar urmeaza o panta criminala de urcat, care te obliga sa te dai jos de pe bicicleta, dar pe urma incepem sa urcam normal spre saua dealului de unde vedem in jos si satul Ighis lasat in urma. Marius imi explica ca astea sunt drumuri facute si intretinute de distrigaz si ca d-aia sunt atat de bune, drept pentru care dupa ce trecem de punctul cel mai inalt al dealului, urmeaza o succesiune de coborari si urcari, pe un drum foarte bun, prin padure, urmand ca dupa o serie de vreo 8 kilometri parcursi foarte rapid sa ajungem intr-o sa de deal, unde soarele tocmai apunea si de unde jos in vale se vedea satul Valea Viilor.

Respiram usurati, caci de acum suntem salvati, nu mai exista riscul sa ne prinda intunericul si satul si masinile sunt aproape, numai ca ne pare rau ca, daca am fi stiut ca terminam atat de repede, ne-am fi oprit si in Ighis sa vizitam biserica fortificata si de acolo. Marius ma consoleaza spunandu-mi ca vom reveni cu alta ocazie pe acolo si drept rasplata ne punem la soare sub un copac de unde vedem satul Valea Viilor jos in vale, mancam ceva (ultimele bucati de slana topita si cursa intr-o punga, mai palavragim si mai facem planuri pentru alte ture de biciclete). Aveam si noi nevoie de o pauza binemeritata.

In poza de jos si cea de sus, sunt in sfarsit fericita ca vedem ceva frumos, asa cum suntem noi obisnuiti in turele noastre de bicicleta

Coboram la masini si ne echipam de o vizita la Medias, numai ca din pacate al nostru coleg de la ghizi care era din Medias nu ne raspunde la telefon, asa ca amanam ideea pentru o zi in care nu ne vom mai pierde pe traseu si vom ajunge cu adevarat mai devreme la destinatie.

Si poza cu mielutul barsan din zona de tiganime de la intrarea in satul Mosna