De Revelion la Isverna - a 2-a zi

Dormim bustean toti trei in aceeasi camera (adica eu, Laura si Florin), ne trezim pe la 8-9.00 a.m., mancam, ne ambalam si ii dam sa facem o plimbare prin sat, spre Pestera Isverna. Zis si facut, luam din intamplare un rucsacel mic cu ceva suc in el, de mancare nu avem nevoie zicem noi, ca cica ne intoarcem repede si purcedem la drum.

Cred ca cea mai mare pisica pe care am vazut-o la Isverna :) ............ cea alba ! Ca Laura e doar Bursuc.

Un biet caine care latra mai mai sa-si scuipe plamanii ! A se remarca aburul de locomotiva din gura lui ! :)

Ajungem la Pestera Isverna, care e inchisa si unde se termina satul, ca deh, nu mai are unde sa se continue.

La intrarea in Pestera Isverna, Laura pozeaza de zor ceva, nush ce anume ! Eh, si acuma ce sa facem, abia am iesit din casa, doar nu ne intoarcem?! Vedem un drum si o dam pe el in sus, si in sus, si in sus, pana ce ajungem intr-un platoas dragut, cu oite, cu capite de fan, se vede o mare de nori in departare. Foarte frumos, si mai facem o tona de poze !

Si dupa ce incheiem tona de poze ce sa mai facem ne intrebam noi ?! Paaaaaaaaaaaai, zice Bursucu' El, o dam in sus asa pe culmea asta si iesim in dealu' ala de colo (s-a uitat el de jos si intre cele 2 dealuri este o sa si se face legatura intre ele). Ok, zis si facut, o dam noi catinel, mai o poza, mai o gura de suc (noroc ca m-am gandit sa il car cu mine), si curg apele de pe noi, era o calduraaaaaaaaaaaaa, miros de primavara p-afara, iarba frumos, mai ca lipseau doar floricelele, zapada ioc, si tot dam jos din toale de pe noi ! Ajungem in saua pe care o vazuse Bursucu, ne intalnim cu un vanator (d-ala veritabil cu pusca) si ne atrage atentia asa intr-o doara sa nu ne speriem daca auzim zgomote ca ei vaneaza mistreti si poate ne intalnim din greseala cu un mistret sau un copoi. Bineeeeeeeeeeee, zicem noi ! Si o dam in sus, pe stanci, pe pietre, pe ce apucam si noi. Priveliste faina, poze facem ca la balamuc, eu ma chinui sa iau trackul de GPS, ca deh, in vacanta de Craciun mi-am imbogatit cunostintele si am invatat dupa 2 ani sa il folosesc, si dai si dai in sus.

Si la un moment dat ne oprim ca se cam impute treaba si dam numai de maracini. Ei, zicem noi, o dam asa pe curba de nivel si iesim repede in dealul ala despuiat de colo din zare. Da, da, numaidecat. Urmeaza o balaureala de vreo ora si ceva prin maracini de ajunsesem toti in culmea disperarii, cu tepi in cap, agatati prin pantaloni. La un moment dat dam intr-un final de o semi-poteca si o apucam fericiti pe ea, doar doar o duce undeva. Si intr-adevar dupa ce urmam niste urme de sange pe zapada si pe stanci, dam de un drum ce venea din sat (urmele de sange erau probabil de la mistretul proaspat vanat). Ajungem la marginea satului fericiti, ne odihnim bine bine 5 minute, eu ma bucur ca nu-s vipere p-aici in aceasta perioada a anului si o dam mai departe pe drumul de caruta. Si aici incep niste privelisti minunate, niste casute mici si dragute, cu fundatia din piatra cioplita asezata direct pe pamant si barnele de lemn asezate pur si simplu pe deasupra. Fac poze ca la balamuc, bag detalii de imbinari de barne, de buiandrugi, detalii arhitecturale adica:

Si cand era mai frumos si vroiam sa ma mai plimb, li se face foame la Bursuci. :( Eh, pai atunci hai sa o dam in jos spre casa lu' Matei (salvasem eu punctul in GPS). Ajungem acasa, ne punem la soare in curte, mancam, facem focul, alea alea si ii asteptam pe restul, adica: Raluca, Matei si Adi.