De Revelion la Isverna - ziua a 5-a la sanius

Ninge incet da' sigur, s-a pus zapada, e ceata, sigur nu mai plecam nicaieri in vreo tura, nu de alta da' ne pierdem la fel de sigur, asa ca singurul lucru pe care il putem face e sa ne dam cu sania. Unde ?! Pai stati linistiti ca nu departe, ci colea'sa in spatele casei pe deal. Facem rost de sanii din vecini si incepem sa ne dam, si ne dam, si ne dam, si ne dam, prind si eu curaj si ma dau mai de sus, invat sa pun frana, invat cum se zboara de pe sanie, invat cum se ia un copacel in brate (figura o stiam de la freeride cu schiurile prin padure, dar acum o aprofundez si cu sania prin livada).

Aici Matei vine cu artileria grea, adica a cules 4 bucati de sanii de prin vecini (aici se vad numai 3, a 4-a cred ca se dadea deja la vale). Cert este ca ningea asa de tare ca imi intrau fulgii de zapada in ochi cand ma dadeam .......... si evident ca nu ma gandisem sa imi iau cu mine ochelarii de schi, doar stiam ca vin la tara. :))

Ni se alatura si pustii satului la sanius :

Dupa ceva vreme, probabil de la chiuiturile noastre, vin si vecinii, aia in varsta, ca pustii se dadeau de mult cu noi cu sania. Se dau si batranii, tot cu sania, si culmea se dau mai bine ca mine, mai trag o dusca de tuica, mai isi aduc si dulaii, si uite asa toata lumea din sat este vesela si se da cu sania.

Se joaca si dulaii (doi ciobanesti mioritici dementiali), noi evident facem poze la caini:

Dar pana la urma inghetam si, catinel catinel, ne retragem in casa si jucam "Nu te supara frate" pana seara tarziu. Misto joc, cum spune Irina, ar trebui dupa parerea mea sa aiba si o morala mai profunda.

Si cam asa arata gasca satului de dat cu sania, compusa din "mic" si "mare" ! Nush care se dadea mai tare, da stiu ca aveau experienta la sportul asta! Pentru mine e declarat sport semi-extrem deocamdata, tre' sa mai exersez!