De Revelion la Isverna - a 4-a zi spre catunul Giorgiani

Dupa ziua apoteotica cu ratarea varfului lui Stan, lenea-i mare! Suntem obositi rau dupa tura de ieri de 5 h. Lumea abia se misca jos din pat, eu am dormit in bucataria de vara la caldurica (ca oricum aveam sacul de puf de hiper-extrem), in timp ce restul au dormit un fel de claie peste gramada, de regula fiecare in patul lui, dar inconjurati de castele de bagaje. Si eu aveam castelul meu, dar era cu lemne de pus pe foc.

Vin eu de dimineata hotarata: "Hai, ati zis ca mergem in catun la Giorgiani sa dam pozele la oameni!" Nici o reactie. Pana la urma plec numai eu cu Laura pe jos, facem toata Isverna pana in capatul celalalt al satului pe jos, pozam ce apucam, caini, pisici, babete, nepoate de babete si macar ne alegem cu viata rurala.

Cocosi in timp ce canta (dovada ca are gatul alungit) :)

Eu imi fac damblaua si pozez din toate unghiurile biserica veche de 400 de ani din lemn.

Apoi urmeaza seria de localnici (100% autohtoni):

A se remarca opincutele doamnei din picioare. Eu chiar stau si ma intreb daca nu mi-ar ingheta picioarele in astfel de incaltari, totusi?

Case parasite si care se prabusesc rand pe rand sub greutatea timpului.

Un catel care m-a impresionat profund. Saracul, zici ca a iesit acuma de la coaforul pentru caini, da' are o moaca simpatica foc.

Iar dansul, nu stiu cine l-a putut lua pe post de caine de paza sau din alt motiv, dar saracul este cat oala de langa el de mare!

Iesim incet incet din sat, o dam pe drum si tot inainte si tot inainte.

Eh, acuma daca tot am ajuns pana aici, zicem noi, hai sa mergem si in catun la Giorgiani pe jos, ce daca-i departe. Si mergem si mergem, si ajungem, facem poze, gasim o moara de lemn super faina pe care o pozam din toate partile si cand sa plecam ce sa vedem: agale veneau Raluca cu Matei si cu Adi. Venisera intr-un final cu masina pana la capatul Isvernei si de acolo tot pe jos.

In poza de sus este o casa din catunul Giorgiani, si in poza de jos o moara, din pacate nu mai functioneaza :(


Si tot stand noi pe acolo, vedem si lumea de prin sat.


Cei doi din caruta se numeau unul pe celalalt "indieni". N-am descoperit de ce, dar nici nu am facut prea mari eforturi ca ne grabeam cica.

Si la un moment dat zice Matei: "Pai, cica ma duc sa ii caut pe oamenii carora le-am facut poze asta vara si sa le dam pozele cu ei". Mergem si noi, ne invita oamenii in casa, mai intai la o cafea, pe urma la o tuica fiarta. Raluca cu Laura fac poze la greu la gazde, eu trag si eu cateva cadre, dar eu nu am super DSRL ......... asa ca numai la blit mi-au iesit pozele. :)

Doamnele gazde supuse la un raid fotografic

Si asta este motanul gazdelor, inconjurat cu multa dragoste si tandrete de Laura. Dupa aia i-am furat eu subiectul si l-am luat in brate la smotocit ! :)

In sfarsit, pe la 3-4.00 p.m. reusim sa plecam si noi spre casa, catinel, catinel pe jos pana in Isverna si de acolo ne suim in masina la Adi. Si seara cica sa stam pana la 12 noaptea ca e revelionuuuuuuuuuuul. Da ce somn ne este la toti. Vin si Irina cu Laviniu intr-un final, ne punem facem un gratar in curte, facem si focul si tragem de noi pana pe la 12 noaptea, mai la foc, mai la gratar, hranim toti cainii din zona cu mici si cu friptura de porc, ca deh, noi nu mai putem manca. Si in sfarsit vine revelionul, ne pupam, ne imbratisam, ne uram alea alea .......... La multi ani, iarasi alea alea .............. gata, Happy End.

Raluca cu Matei si Irina cu Laviniu chiar au o tentativa de petrecere si incearca sa se duca la hora in sat (ciuciu hora ca era inchis Caminul Cultural), evident se intorc cu buza umflata, iar intre timp restul joaca celebrul "Nu te supara Frate".