Schi la Sinaia - 25 ian.2008

A inceput de ieri sa cada cate un fulg, acum a stat! Deci incepe de miercuri sa ninga! Ptiu, zic eu, stai sa vezi ca se pune pulvar si pana sambata il curata astia bolnavi sa lase ei primele urme (stiu eu cativa inca in viata)! No, ia sa incerc si eu sa fiu mai printre primii.

Pun eu anunt pe messenger, evident ca nu imi raspunde nimeni! Pai cine sa poata sa vina vinerea la schi!? Asadar, imi faceam planuri ca o sa ajung abia sambata la Sinaia, cand se trezeste Mihai ca ar veni si el vineri la schi, hop-asha, da cica sa il iau cu masina din gara, ca el e gentleman. Ok, zic, de data asta ma fraieresti, ca-s fata buna, data viitoare mai vedem. Si am fost exagerat de buna, pt. caci ducandu-ma la Cristina la Brasov dupa accea, am facut onorabilul gest de a-l duce si pana in fata blocului, la scara, ca pe printi.

Deci, cules Mihai din gara, urcat cu masina la 1400, sarit in cabina spre 2000.

1. Prima tura o facem pe Carp, ca bate soarele in el si poate nu e chiar gheata lucie.

Sus in caldare alterneaza crusta cu zonele de pulvar indesat de vant. Ma chinui, da merge. Mihai derapeaza si el cu placa, da e inca bine.

In poza mai de jos observati pe 'je' care ma dau pe schiuri pe sus prin caldare (pozele lui Mihai).

Fata mare a Carpului e aproximativ ok, desi pt. placa e cam inghetat, drept pt. care Mihai curata pe fund juma' de Carp. Numa' bine, ca s-au mai nivelat un pic hopurile. Dar eu ma dau prin stanga Carpului, p-acolo pe unde de regula nu se fac hopuri, iar zapada e un fel de crusta inghetata, care pana ajung jos se inmoaie.

Cam asa arata Fata mare a Carpului, gheata nu se vede, dar era destula.

Prima coborare ma cocoseaza, simt cum imi lucreaza toti muschii, dar e bine. Ziua a inceput de la f. bine in sus, dar nu a si continuat a fel. Bate vantul, e posibil sa opreasca cabina. Mi se pare normal, doar am venit eu la schi.

2. A 2-a coborare o bagam pe Tarle, cu intrare tot din traverseul spre Carp. Vantul bate f. tare in traversare, desi nu se vede in poze, dar pe vale e mai bine si ferit.

Zapada pe Tarle este insa destul de moale, si f. grea, muncesc la viraje ingrozitor. Dar din nou, tipul zapezii nu se distinge in poze.

Mai jos memorabila trecere pe la Piatra Turcului, unde sunt puse semne de circulatie. Dar cei cu placa trec.

Ajung jos totusi inaintea lui Mihai si aflu ca s-ar putea sa fie ultima cabina care urca. Nu mai stau pe ganduri si ma urc in cabina, cu gandul sa mai fac macar o coborare. Si la primul pilon incepe distractia: cabina e pendulata in toate directiile (eh, nu chiar toate, exagerez si eu acuma, e inclinata doar la vreo x grade fata de verticala din cauza vantului), drept pt. care eu ma fac mica mica jos, mai ca ma asez in fund ca sa treaca mai repede de pilon. Trecem cu brio si mai sus nu mai avem probleme. Culmea, vantul batea doar pe la 1500 m altitudine.

3. Ca sa fie setul complet, bag un Papagal acuma, cu intrare din drumul de vara. Peisajul este superb, dar pe crusta aia mai ca iti rupi gatul. Noroc ca stiu sa schiez.

Zapada pe firul Papagalului este insa grea, bate soarele in ea si ma afund la greu. Eh, zic eu, in caz ca nu mai merge cabina, macar am facut triada vesela: Carp, Tarle, Papagal (ultimele doua fiind preferatele mele cand e zapada buna). Ajung jos, culmea, cabina inca merge. Ok, hai iara sus.

4. Mai fac inca un Carp singura de data asta, pt. ca, la cota 2000, Mihai vrea in Valea Dorului si nu reuseste sa ma convinga sa merg cu el, ca doar am venit sa ma dau tare. Asa ca Zapada s-a mai inghetat, s-a mai nivelat, e ok din punctul meu de vedere.

Toate turele astea le faceam asa cu sufetul la gura, gandindu-ma ca nu va mai merge cabina. Ajung jos, cabina iara merge. Ok, da-i iara in sus.

5. De data asta ma intalnesc cu Razvan (Japonezul) in cabina, de fapt suntem numai noi doi si ajutorul de cabina. Iara ne tinem de toate barele din cabina la Pilonul 1, trecem cu bine si de data asta si ajungem la Cota 2000. Pai hai tot pe Carp acuma si facem pe urma un Pelisor zice el. Ok. Si mai bagam un Carp.

6. Si in sfarsit ultima coborare. Ne e lene sa mergem pe Pelisor, asa ca venim pe Papagal prin drumul de vara. Pana pe la intrarea in Papagal am tras niste trante datorate trecerilor de la zapada crusta la pulvar indesat si greu detot, bagat prin cotloane. Pe Papagal soarele nu mai batea insa pe fete, zapada aia moale de dinainte se inghetase taman cat sa ma tina pe mine usurica la suprafata. A fost un vis ultima coborare.

Total deci - 6 coborari, ma asteptam la 10, dar avand in vedere pauzele de cabina ca bate, ca nu bate vantul, au iesit doar 6. Zapada insa nu era pulvarul care ma asteptam, ci pulvarul ala era f.f.f. indesat de vant prin diferite vagauni, adica fire de vale, unde pe deasupra alterna si cu zapada moale, deci era un fel de ciorba cu mult zarzavat. Dar buna ciorba. Macar e la munte.