De Revelion la Isverna - a 3-a zi cautand vf. lu' Stan

Acum ca echipa este completa, cica sa mergem pe varful lui Stan! Uraaaaaaaaaaaaaaa! Asta se gaseste in m-tii Mehedinti si are 1460 m altitudine (mare varf, si cica e stancos, deci nu e asa usor de cucerit cugetam noi). Studiasem eu bine drumul pe harta cu o seara inainte, luasem azimuturi, chestii nebunii, se prevestea o zi mare.

Culmea reusim sa plecam de acasa pe la 10.00 a.m. Planul era sa mergem cu masina pana la intrarea in traseu (drum cu masina de tara care ne-a luat o ora) si d-acolo speram noi ca in 2-3h sa fim pe vf. lui Stan (600 m diferenta de nivel, fac eu socoteala, p-acolo trebe sa ne iasa). Zis si facut, plecam in traseu si dam pe curba de nivel, ca asa e marcajul ce sa-i faci. Mai facem o poza, mai inca o poza, admiram crestele muntilor Godeanu si Cernei ce se vad in zare, mai ne uitam in sus spre varful lui Stan, sau cel putin ala care credeam noi ca tre' sa fie varful lui Stan, mai boscorodim traseul care tot ocoleste si ocoleste varful si ii dam inainte cu tupeu. Eh, zicem noi, acusha tre' s-o facem in sus pe varf. Si uite pe ce curba de nivel am mers noi, in loc sa urcam cumva spre vf. lui Stan. Clar socoteala de acasa nu e si cea din targ.

In afara de frumoasele belvederi spre muntii Godeanu si Cernei:

.... cam asta e traseul - in "continua urcare" ..... plin de stane .....

Capite de fan ............. drum orizontal ............. deci sigur nu urca pe vf. lui Stan.

Si uite tot asa o tinem vreo 2 h, ocolim clar varful, incepem sa vedem valea Cernei pe dreapta cum mergem, deci clar eram la mama cucului departare de varf, da' noi eram smecheri, eram pe traseu marcat ce spunea clar ca merge pe varf si mai vroiam sa ajungem si pe varful lui Stan pe 30 decembrie 2007. Aiurea !

Muntii Cernei in zare (adica pe partea cealalta a vaii)


Si cateva poienite cu inevitabilele casute temporare

O tot dam noi pe curba de nivel, ca deh, asa merge traseul marcat, incepuse sa ne placa ca se vedea frumos in zare si trageam nadejde sa ajungem undeva. In cel mai rau caz zicem unii dintre noi, o dam prin poiana Beletina in jos la Isverna si macar facem circuit. Da, da, vezi sa nu. Ajungem in poiana Diconi, facem un mic popas, Raluca se supara pe mine ca nu vreau sa imi dau rucsacul jos din spate sa o tratez cu biscuiti, ii explic ca are snitzel si chiftele jos langa rucsac, pana la urma ma convinge sa umble ea in rucsac sa scoata biscuitii, mi se pare o varianta mai rezonabila si cand sa bem din sticla de apa pe care o pasasem lui Matei d-acasa sa o care, ghici manastire-ntr-un picior: Matei a uitat sticla cu apa acasa la Isverna ! Maaaaaaaaaamaaaaaaaaa, Matei, sa vezi ce-ti facem, te duci si cauti apa, noroc ca era destula zapada in jurul nostru.

Laura in drum spre poiana Diconi pe urme de animalute

Poiana Diconi are super toata splendoarea ei. Sincer, mai bine ca n-am ajuns pe varf ! :)

Mai facem poze, vedem un cal, auzim si un caine latrand de forma, o dam inainte prin Poiana Diconi, vedem intr-un final si un om si cerem lamuriri ! "Aaaaaaaaaaaa, pai zice nenea, ca sa ajungeti pe varful lui Stan din poiana Beletina tre' sa urcati pe Foeroaga si sus e tobogan, eu nu putui sa urc cu calu'!" Evident ca nenea era in cizme de cauciuc si calu' avea doar 4 picioare, da noi avem bocanci, eu un piolet pe rucsac si evident mai am si coltarii care i-am lasat acasa la Isverna ! Ajungem pana in dreptul vaii si jumate din noi incep sa dea inapoi, ca car, ca mar, ca aluneca, si decidem pana la urma sa ne intoarcem pe acelasi drum. No comment !

Asadar, aprofundam tot Poiana Diconi si la intoarcere:

Naaaaaaaaaspa, zic eu in gandul meu, iau o fatza lunga si ii zic lui nenea din poiana vestea ca ne intoarcem, la care nenea ne spune sa o dam drept in jos p-acolo' sa, ca ajungem in Valea Cernei de unde la 4.00 p.m. e autobuz spre Godeanu.

Nenea cu "sursa de informatii" pentru balaureala pana jos in valea Cernei

Perfect zicem noi, hai in jos, macar facem alt drum la intoarcere. O dam in jos, mai o poza, mai un izvor cu apa unde Matei umple o sticla goala si o cara in contul aleia care trebuia sa o care d-acasa, mai dam la vale, fara o directie anume, dar in principiu dupa moto-ul sa nu mai urcam, ci sa coboram, si mirare mare ajungem in valea Cernei la sosea.

Aproape de soseau din Valea Cernei, cateva imagini d-ale locului

In sosea, ne punem pe asteptat rata de Godeanu, si e un friiiiiiiiiiiiiiiig! Semnal la telefon evident ca nu avem, facem de cateva ori la ia-ma nene, da cine sa ne ia, doar eram 5 oameni cu rucsaci in spate. Intalnim niste oameni si din vorba in vorba incepem sa ne milogim de ei sa ne duca cu masina macar de unde am plecat, unde teoretic trebuia in 5 h de la plecare sa o astepte Bursucu pe Laura. Si in momentul urmator vine incet incet o Dacie, Matei mai ca se arunca in fata ei, il oprim pe bietu' om care mergea si el catinel spre casa si mai ca ne suim cu forta la el in masina. O dam inainte si ce aflam, aaaaaaaaaaaaaaaa, pai el mergea chiar in Isverna. Perfect, claie peste gramada, mie imi inghetau genunchii ca la balamuc, ajungem ca sardelele in Isverna, reusim sa dam un telefon la Bursucu' sa vina inapoi ca Laura a ajuns acasa si ne reunim intr-un final cu totii.

Frumos a fost pe varful lui Stan (ala pe care trebuia sa urcam)! Data viitoare poate si ajungem si pe varf.