De Revelion la Isverna - prima zi

In prima zi de revelion la Isverna de fapt am plecat din Bucuresti spre Isverna. Am plecat cu Bursucii (adica cu Laura si Florin, da' ei asa se alinta reciproc). Si ghici si la ce ora am plecat, .............., aaaaaaaaaaaaa, pai trebuia sa plecam pe la 9.00 a.m. Dupa ce nu mai am somn de pe la 5 dimineata, ajung la ai mei pe la vreo 8.30 a.m. sa parchez matza care trebuia sa aiba cazare si mancare de revelion, si dai si asteapta ........... si da-i si da-i, o sun pe Laura ....... "Stai ca acusa plecam, il sun pe Florin si venim spre tine". Zis si facut, ma pun din nou pe asteptat, nu mananc ca zic ca las' ca vin Bursucii si nu mai am timp sa mananc ........ si dai si asteapta pana pe la 11.00 a.m., cand in sfarsit suna Laura ca vin spre mine. Intre timp totusi am mancat in 2 reprize, nu de alta, dar mai ales pentru ca ma incapatanam sa NU deschid TV-ul la ai mei (daca tot nu am tv acasa).

Plecam pe la 12 ziua in amiaza mare din Bucuresti si mergem relativ bine pana la Tg. Jiu, unde ne oprim in Kaufland ca sa luam asa cate ceva de mancare la Isverna (cica ce ne mai lipseste). Nu stiu daca ne lipsea ceva u adevarat, dar cu scuza asta am plecat cu carutul plin, nu stiu de ce, dar eu am mai vrut ceva, Laura inca ceva, Florin si el ceva si uite asa s-a umplut carutul.

Ajungem si la Isverna, pe inserate asa, frumos, dragut, luminite, stele sclipitoare pe cer, uite si luna. Nu mai avem semnal la telefon, drept pt. care eu-s in culmea fericirii ca o sa am liniste. Dam sa facem dreapta pe straduta, pardon ulicioara ce duce la casa lu' Matei, si hait, o masina e parcata fix pe centru. Dam claxoane pana ce in sfarsit iese careva din casa, se suie in masina, o porneste, dar culmea ca nu reuseste sa opreasca si alarma. Da inapoi omu masina (cu alarma mergand evident), urcam noi pe ulicioara, dar ne oprim din nou ca trebuie sa dam la o parte si caruta din drum. Cu caruta e mai simplu: Laura tine carma si eu cu Florim o urnim din loc, o parcam mai pe marginea drumului si punem doi bolovani piedica. In sfarsit, ajungem si in fata casei lui Matei si parcam masina, da usor sa nu cadem cu roata in unica groapa care era acolo.

Si dam sa intram in casa lui Matei de la Isverna (casa fiind palatul din poza de mai sus), care noi stiam ca trebuie sa fie deschisa, caci asa ne zisese Matei, ca suna el la Isverna la vecini sa ne deschida casa. Ei as', aiurea casa deschisa ............ si era un friiiiiiiiiiig. Si acusa ce facem ?! Pai culmea ca pe Dialog e semnal, dam telefon la Matei la Bucuresti, suna Matei la Isverna la vecinu' (care noi nu stim exact prin ce capite, ograzi si alte animale salasluieste), vine vecinu' sa ne deschida casa, intram in casa. Uraaaaaaaaaaaaaa !!!!

In casa lui Matei, super fain si misto: interior popular cu scaunele mici si joase de lemn, ulcele, soba cu plita, avem foc, e cald si bine. Caram bagajele, mancam ceva si evident ca, dupa ce citim fiecare 10 pagini, ne pica ochii-n gura de somn si adormim. Noapte buna, nani, nani copii.